Plouă pe Strada Ficţiunii şi e doar vina mea

   Lectura este un oraş complex, cu zeci de bulevarde şi popasuri. Pe Strada Ficţiunii plouă. E frig aici, mi-au îngheţat picioarele în pantofii cei noi. S-au udat şi ei, e toamnă şi natura plânge. Mi-aş fi dorit să pot extinde timpul, să simt că nu sunt eu vinovată. Plouă pe Strada Ficţiunii şi e doar vina mea.

   20 de ani în care am vizitat această stradă zi de zi nu au fost de ajuns pentru omenire. Am păşit mereu timidă şi cu fiecare pas simţeam cum prind aripi, cum devin mai încrezătoare, mai puternică. Sunt cine sunt azi datorită tuturor călătoriilor făcute pe aceastră stradă, fie că am avut de lucru într-un anumit loc situat aici, fie că eram în trecere. Căci recunosc, uneori doar "răsfoiam" câţiva paşi timizi şi renunţam la călătorie.

   Dacă nu ai citit niciodată "Chitaristul" de Luis Landero sau "Cartea norilor" de Chloe Aridjis probabil că eşti încă un copil timid aflat pe stradă, căruia îi este teamă să înainteze către necunoscut. Şi mie îmi e teamă, deşi îmi spun mereu că trebuie să încerc mai mult, să parcurg o distanţă cât mai mare. Îmi e teamă să nu îmi ud pantofii, sunt pantofii mei cei noi...

   Sunt vinovată că plouă, că atmosfera e tristă aici. E vina mea şi a ta, a tuturor celor care nu ne-am strâns într-o bună zi în faţa blocului, să fi ţipat cât ne ţine gura:

   "Fraţilor, hai să ne luăm de mână şi să pornim împreună într-o călătorie pe strada impunătoare de după colţ! Să ne îmbătăm cu ficţiune, cu zâne şi prinţi desprinşi din romane trudite şi ştampilate cu sudoarea frunţii autorului! E vremea să populăm Strada Ficţiunii, să îi citim dorinţele şi să permitem luminii să pătrundă îe fiecare alee, doar de noi depinde totul! Strângeţi-vă, fraţilor, luaţi cu voi toate neamurile şi încărcaţi-vă cu răbdare şi dorinţă, uitaţi de griji şi măcar un ceas pe zi să călătoim împreună! Avem nevoie de Strada Ficţiunii mai mult decât de aer, avem nevoie de ea... căci doar ea ne ajută să nu trăim fără folos, fără un ţel clar..."

   Şi totuşi, nu am făcut asta. Am fost laşi, iar strada a rămas în întuneric. Acum o vizitez singură, uneori mă rătăcesc în colecţia Bestseller, rareori mă întâlnesc cu câte un cunoscut, care oricum e prea grăbit să se oprească pentru a servi împreună un ceai aburind de tei cu lămâie. "Hai să mai dezbatem o carte nouă apărută la Editura All!", i-aş spune eu, dar e prea târziu...

   Şi cu tot regretul că nu am făcut mare lucru să promovez această cale, susţin cu tărie că această stradă trebuie să fie nu doar intens circulată, ci aglomerată în fiecare moment al zilei! Doar citind putem deveni mai greu de manipulat, deschişi la minte şi inteligenţi. Citiţi, oameni buni, citiţi orice vă cade în mână! Citiţi romane de dragoste sau poliţiste, colecţii clasice sau contemporane, apreciaţi cărţile şi adăgaţi-le bibliotecii voastre.

   Ajută-mă să opresc ploaia. Plânge natura pentru că oamenii nu mai citesc, oamenii se lasă pradă internetului şi pierd timpul fără să adauge o cărămidă la nivelul lor de cunoştinţe. Oamenii au uitat şă fie buni, au uitat mirosul de cerneală proaspăt imprimată pe o carte abia lansată într-o librărie. Ajută-mă să populez Strada Ficţiunii şi cumpără măcar o carte pe lună, cred că îţi poţi permite asta şi citeşte-o, citeşte-o în autobuz, în pauzele de la facultate sau de la job, acasă, în pat sau în cadă, doar citeşte-o.

   Strada Ficţiunii nu e strada mea sau a ta, e STRADA NOASTRĂ. Noi o construim, noi o populăm şi tot noi putem determina închiderea ei. Autorii ne-au deschis drumurile şi ne-au înfăţişat anumite "popasuri", dar depinde de noi cum ne facem viitorul. Eu vreau să aduc lumină pe strada aceasta, lumină ca simbol al cunoaşterii şi al înţelepciunii. Mă ajuţi, promiţi că vei căuta timp pentru lectură?

Articol scris pentru SuperBlog2014