Aş putea dormi lângă tine o viaţă, cuibărindu-mă la pieptul tău sau încercând să te cuprind eu, cu mâinile mele mici. Nu mi-aş putea dori niciodată mai mult decât să ştiu că atunci când închid ochii o să te am lângă mine şi o să îţi simt respiraţia înceată la câţiva centimetri de mine.
Urăsc dimineţile, ele te iau de lângă mine şi ne împrăştie în lume cu diverse scopuri. Ziua ne separăm, aşa cum un copil scapă din mână balonul pe care şi l-a dorit toată ziua în parc, iar atunci când îl pierde plânge fără oprire. Uneori însă, balonul revine în mâna celui mic, aşa cum tu vii mereu acasă seara şi obosiţi ne povestim din priviri cele petrecute peste zi. Urmează apoi o nouă noapte, apoi o altă dimineaţă de coşmar...
Azi este însă o altfel de dimineaţă. M-am frământat toată noaptea, gonită de vise ciudate, fără sens. În faţa ochilor se derulau frânturi dintr-un film fără sens, într-un regat cu un tânăr care îngenunchea pentru a fi numit cavaler. "Visează încă la poveşti", ar spune lumea, dar lumea nu ştie.
O rază timidă de soare îşi face apariţia prin draperie. Probabil că e trecut de 9, dar nu mă pot trezi. Te simt lângă mine somnoros, aşa că instant mi se închid ochii înapoi. Nu gândesc, nu reacţionez, nu îmi pasă de timp, e weekend.
 |
| Sursa |
Jumătate de oră mai târziu, întind mâna după tine şi nu te găsesc. E ciudat, tu nu te ridici niciodată din pat înaintea mea. Deschid ochii şi simt un miros incredibil de cafea venind din bucătărie. Mă ridic somnoroasă, mă încalţ în şoşonii de casă pufoşi şi intru în bucătărie. Dezastru. Dulapul deschis, zahăr vărsat pe masă, aragazul murdar şi plin de cafea măcinată. Vinovatul mă priveşte puţin jenat, dar cu o cană mare de cafea spune bucuros: "Surprizăăăă!"
Încep să râd de el, dar gestul era minunat. Curăţenia care urma după nu mă încânta, precum gustul cafelei, care, vorba bunicii, "nu avea niciun Dumnezeu".
Era cafea lungită şi mult prea dulce, dar am gustat, de dragul lui. Atunci ne-am dat seama că avem nevoie de un expresor de cafea, pentru a ne putea răsfăţa dimineaţa cu minunata licoare magică. Poate chiar un expresor Philips, de la magazinul MarketOnline.ro, pentru a se împrieteni cu multicookerul şi uscătorul de păr de la aceeaţi firmă pe care le aveam în casă.
Suntem de acord şi confirmăm îrintr-o privire că un asemenea expresor este unealta de care avem nevoie pentru a ne îndulci dimineţile. Îmi ia cana din mână, o pune pe masă, apoi mă îmbrăţişează cald, sărutându-mi mâna pe care strălucea inelul pus aseară stângaci...
Articol scris pentru SuperBlog 2014
