11 noiembrie 2014

Team building, salvarea angajatilor dezbinati

   De curand, fac parte dintr-o echipa tanara. Nu e un job complex, dar este unul excelent pentru inceput. Primele zile de munca erau extrem de interesante, caci toata lumea incerca sa ma faca sa ma simt bine. Dupa prima saptamana insa, totul s-a schimbat. Toata lumea a intrat intr-o monotonie teribila, iar mici conflicte intre angajati au inceput sa iasa la iveala. Tocmai pentru ca eram noua, straina de relatiile dintre ei, mi-am dat seama imediat de animozitatile existente. Auzeam pe la colturi angajati vorbindu-se urat unul pe altul:

"Ai vazut cat a luat Ionescu luna trecuta? E un egoist si jumatate, si-a insusit toate proiectele doar asa, ca sa aiba el comisioane mai mari si sa dea bine in fata sefilor. Nici macar nu are copii, nu are pentru ce sa traga..."
   Pe de alta parte, nu doar banii erau motiv de galceava. Intr-o zi am auzit urmatoarea discutie:

"- Auzi, draga, ai vazut pantofii Popeascai? Pai cum si-a permis ea din salariul trecut sa cumpere asa frumusete de pantofi, ca eu i-am vazut in magazin si costau o avere!
- Daaa, ai dreptate! Sigur are ea vreun sponsor secret!"
   Deja nu mai suportam. De ce atata rautate? Mi-am laut inima in dinti sa merg in biroul sefului, pentru a-i spune ca atmosfera de la job este inacceptabila. Aceasta nu ne ajuta sa muncim cu spor ci, din contra, creeaza o stare incordata intre toti. Aveam si un plan: trebuia sa mergem  la un team building la Straja

   Ce inseamna un team building la munte?

   La Vila Alpin, in tabara la Straja era locul unde trebuia sa mergem cu toti. De la mic la mare, de la sef la cel mai mic angajat (sau cel mai nou, adica eu). Aici putea intreprinde activitati de echipa, pentru a ne apropia unul de celalalt. 


   Eram sigura ca la inceput toata lumea va fi reticenta, dar speram ca toti vor intelege scopul. In primul rand, trebuia sa ne lasam acasa teleefoanele, tabletele, laptopurile sau orice alta legatura cu mediul extern. Singura activitate pe care ne concentram era ajutorul reciproc si interactiunea.


   Un cantonament la Straja era ceea ce ne trebuie in acest moment. trebuia sa uitam de cearta, de barfa sau de invidie si sa ne ajutam unii pe altii. Toate exercitiile aveau scopul de a ne apropia, de a ne face sa fim o echipa unita. Un colectiv nu poate functiona decat daca are un singur scop si daca participantii formeaza un intreg.


    Discutiile, provocarile, serile impreuna aveau sa ne uneasca. Eram sigura de asta. Trebuia doar sa il conving pe sef sa merge un weekend la Vila Alpin. Respir adanc, bat la usa si intru in biroul lui...

   Articol scris pentru SuperBlog 2014