Uneori, viața nu e ca-n poveste. Uneori îți merge ca pe roate, ai de toate și ai da la toți, iar altădată te uiți la amărăciunea care ți-a invadat și casa, și sufletul.
Salut! Sunt eu, unul dintre cei trei purceluși din poveste. Cel mai puternic și mai deștept, ar zice unii. Doar eu am avut inspirația de a-mi construi pereții din cărămidă, spre deosebire de frații mei care au mizat pe paie și lemn.
Numai că, vezi tu, nici cărămida nu e chiar așa cum ai crede și după câțiva ani de la evenimentele înfricoșătoare cu lupul... ne cam plouă și ninge înăuntru. E greu să peticești o construcție care cedează, să nu mai spun că fără ajutor devine chiar imposibil. Mă uit la frații mei și văd definiția indolenței zi de zi:
,,Ei și dacă picură un pic ce are? Da' care e problema, domnule, ce nu punem o găleată? Auzi la el, zici că toată viața a trăit doar în puf de rață!”
Așa se prăpădesc de râs frații mei, iar pe mine mă doare tot mai mult inima când văd că locul pe care-l numesc acasă se distruge.
În sat nici nu mai ies, îmi e frică de ce vor crede celelalte animale. Am văzut cu ochii mei ce casă și-a făcut familia de vulpi, să nu mai spun de cotețul cu etaj al găinilor. Am auzit că vor să facă un duplex și să îl împartă cu porumbeii, dar cred că au ceva de muncă.
Și cum mergeam eu așa amărât prin pădure, adunând mure și fragi, iaca mă întâlnesc cu iedul cel dintâi al familiei Căprescu.
- Bună ziua, domnule!
- Ziua bună, tinere! Iată ce mare te-a făcut de când nu te-am mai văzut. Ce faci, ai tăi sunt bine?
- Da, cum să fie, pe acasă, cu treabă. Dumneavoastră?
- Uite, nu așa de bine. Mă tot supără niște lucrări la casă, că nici materiale nu sunt și bani de unde. Dar nu e treaba ta, ești prea tânăr să te preocupi de griji de animale mari.
- Cum nu? Dar să știți că e o soluție! Am auzit eu vorbindu-se în sat. Se laudă caii că ei, fiind de rasă nobilă și mult mai avuți decât noi, fac donații online. Ceva despre Bursa Binelui by BCR, despre donatori dintr-o comunitate locală și încă ceva despre ONG. Adică dau și la ăștia mai fără de ajutor, înțelegeți? Mă gândesc că nu știu, poate vă ajută...
- Donații zici? Adică dau de la ei... fără să aștepte nimic în schimb?
- Da, așa ziceau. Ei spun că se simt mai bine după ce ajută și tăticul zice că așa o fi. Noi nu prea știm că dacă am trăit mereu de la un colț de fân pe mâine, e mai greu. Puteți să citiți revista satului că scrie ce și cum.
- Așa o fi, dar eu nu prea merg în sat. Știu și eu...
- Atunci v-o aduc eu mâine! Mă plimb pe aici că găsesc niște iarbă așa dulce, mai duc și acasă la frați. Nu mă doare copita să trec la aceeași oră și să v-o aduc!
- Bine, tinere, așa să fie. Mulțumesc, sănătate, să ne vedem cu bine!
Zis și făcut. A doua zi, iedul îmi aduce revista. După ce trec de primele pagini cu rețete, știri can-can că oile și caprele iar s-au păruit și altele, ajung la pagina șase, unde citesc mare:
Mai scria aici și că proiectele sunt înregistrate în platformă de către organizațiile non-profit, neguvernamentale, apolitice. Aha, deci aici trebuie să apelez! Iar apoi se strâng voluntari sau donatori pentru cauză. E despre fundraising și crowdfunding, care pentru mine înseamnă o nouă șansă de a avea căsuța mult dorită.
Oare aș merita eu să fiu ajutat? De ce nu! Sunt un purceluș gospodar, am scăpat satul de lup, iar pe viitor mă pot înscrie și eu în proiect ca voluntar și îi pot ajuta pe alții care sunt nevoiași. Să fie cu noroc!
Oare aș merita eu să fiu ajutat? De ce nu! Sunt un purceluș gospodar, am scăpat satul de lup, iar pe viitor mă pot înscrie și eu în proiect ca voluntar și îi pot ajuta pe alții care sunt nevoiași. Să fie cu noroc!
______________________________________
Articolul Sfaturi de viață de la Melc | Despre casă și acoperiș participă la Proba 23. Fapte bune tot timpul anului prin Bursa Binelui – singura platformă de donații fără comision (Sponsorul probei: Bursa Binelui by BCR) în cadrul competiției SuperBlog 2018.
