Mă uitam în zare și nu îmi venea să cred ce văd. Totul părea un vis urât, genul de coșmar din care ești sigur că urmează să te trezească cineva, pentru că nu are cum să fie adevărat. Și cum s-a ajuns aici?
14 martie 2451
Ziua în care a început să se formeze armata DISTROLIA. Coșmarul tuturor. Zeci de ani nu crezuse nimeni că așa ceva se va putea concretiza într-o bună zi. Erau doar vorbe, zvonuri, zicale ale mamelor care voiau să își sperie copiii să nu se mai joace atât cu mașinăria de teleportat. ,,Gata cu prosteala, că vine un luptător din Distrolia și vă teleportează într-o lume fără întoarcere!” Dar mamele știau că asta nu era posibil, nu se confirmase niciodată existența armatei. Specialiștii spuneau că e imposibil să se finalizeze un astfel de proiect - nu se găsise codul pentru a reproduce conștiința umană. Până acum.
Oamenii mergeau la diverse activități cu mașini zburătoare personale. Durase un deceniu până să se poată implementa un sistem de navigație care să ghideze oamenii pentru a putea zbura în același timp fără accidente. Se inventase pilotul automat cu senzor care depista altă mașinărie și o evita cu succes, modificând altitudinea.
90% dintre meseriile pe care oamenii le făceau demult, prin 2018, de exemplu, dispăruseră. Nu mai existau agenți de vânzări, lucrători comerciali, agenți imobiliari, reparatori de orice fel, șoferi sau statisticieni, totul era robotizat. Roboții, adunături de fiare care după ce ne-au acaparat atât de mult viețile începuseră să ne fie chiar simpatici. Sunt chiar utili dacă privești un bătrân care are nevoie în permanență un asistent medical, nu?
Dincolo de cotidian, se punea la cale un plan de distrugere a omenirii de unul dintre cei mai răi oameni ai planetei. Nimeni nu-i știe numele real, originile și nici istoricul. Noi îl știm drept Fitler, dar la fel de bine poate fi o legendă urbană. Oamenii vorbeau despre el de sute de ani, mascând teama și sperând să nu fie real.
Poveștile despre Fitler erau din cele mai tulburătoare. Toată lumea auzise că aduna oamenii străzii și îi supunea unor experimente înfiorătoare, prin care încerca să îi transforme într-un hibrid. Încercase zeci de ani să formeze conștiința umană prin știință, dar nu reușise. Așa că încerca să păstreze conștiința și să îi creeze un corp robotizat, puternic, greu de învins. Un mix cu care putea cuceri lumea cât ai zice ,,Boom!”
29 august 2453
În fața mea e doar fum și praf. Unde fusese ieri orașul în care am copilărit, unde m-am îndrăgostit și am adus pe lumea doi copii minunați acum vedeam doar moloz. Ce rost aveau toate descoperirile făcute în Academie? Unde m-au adus ani de studii și dedicare în domeniul cercetării?
Organizația noastră descoperise leacul pentru bolile care apăruseră în ultimii 200 de ani din cauza poluării. Am ridicat speranța de viață la 110 ani. Am dezvoltat carnea artificială, contribuind la hrănirea planetei fără nicio daună. Atât de mulți oamenii au investit în proiectele noastre, crezând că vom face lumea un loc mai bun. Azi, nimănui nu-i mai pasă de toate astea, iar pe buzele tuturor nu este decât Distrolia.
30 august 1453
243.891 de oameni morți. 1.621 răpiți. Nimeni nu știe exact de ce, dar nu poate fi ceva bun.
2 septembrie 1453
Panică generală. Pe străzile orașelor și-au făcut apariția oamenii dispăruți. Semănau cu ei, dar erau doar roboți programați să ucidă. Nu mai aveau conștiință. Creierul lor fusese păstrat de Fitler pentru un alt scop. Urma să aflăm imediat care.
Când se întâmplă astfel de catastrofe, te gândești instant cum să fugi. Să îți iei familia, să urcați într-o rachetă și să plecați pe Gudon, planeta descoperită acum câțiva ani, unde viața era posibilă.
Dar nu puteam fugi. Eu și echipa mea aveam o datorie față de toate mamele care și-au pierdut copiii. Față de toți frații care și-au pierdut surorile.
Stăteam în camera asta ieftină de hotel, 15 oameni strânși pe unde vedeai cu ochii și nu spuneam nimic. Liderul nostru, Laur a început:
- Cred că plănuiește eradicarea a 80% din populația lumii pentru a-și construi propria planetă. Plină de roboți, astfel va putea să își transfere conștiința la infinit într-un nou ambalaj. Avem informații oficiale că plănuiește peste două zile un nou atac în cel puțin 20 de orașe din toată lumea. Al nostru este... a fost cel mai mare dintre toate și totodată centrul unde noi ne desfășuram activitatea. Știau asta. Dar nu înseamnă că ne oprim.
- Am luat legătura cu partenerii noștri din celelalte puncte ale lumii? întreb eu cu o ușoară speranță.
- Am încercat, spune Laur cu regret. Doar un punct din cele zece ne-au răspuns. Eu zbor azi spre ei pentru a plănui contracararea acestui dezastru. Nu vă oblig să veniți cu mine, vreau doar să conștientizați importanță deciziei voastre și...
- Venim, nu se pune problema! răspundem aproape toți în cor.
Recunosc, eram puțin cu inima îndoită.
3 septembrie 1453
Avion... ajuns... întâlnire... plan... am o migrenă îngrozitoare.
Ceilalți aveau, ca și noi, o armată pregătită să acționeze în astfel de situații. A noastră fusese nimicită, odată cu bombardarea punctului nostru de lucru.
100.000 de roboți ce puteau fi programați să lupte cu oricine sau orice. Nefolosiți, neștiuți de nimeni. Nicio scurgere de informații în 20 de ani de activitate. Dar gata să acționeze în astfel de cazuri.
Mâine urma al doilea atac. Între timp ne-au răspuns încă 4 baze. Și ei și-au pus la punct armatele. Mă uitam armată de sus, de pe scară și îmi frângeam mâinile de emoții. Laur vine la mine și îmi spune că suntem pregătiți.
- Nu încă, îi zic eu zâmbind.
3 septembrie 1453, ora 18:00 - ultima piesă din puzzle
Intrăm cu toții în depozit și ne uităm la piesa de rezistență: Gravatorul laser FL-M. Gravasem cu el deja toți roboții din timp, cu serii unice de identificare. Nu de alta, dar capul de gravat SCANLAB (Germania) ne ajuta să scriem până la 800 de caractere pe secundă. Mic, ușor de poziționat pe masa de lucru și de mutat de colo-colo la nevoie, fusese floare la ureche să ne asigurăm că toată armata noastră era marcată. Acum voiam să îl folosim din nou.
Unealta noastră de gravare de la Bodor era multifuncțională, astfel că funcționa la fel de bine atât pentru aur, argint, oțel inoxidabil, alamă, aluminiu, oțel, fier, cât și pentru materiale nemetalice cum ar fi: ABS, Nylon, PV etc.
- Ce vrei să facem exact? Toate detaliile sunt puse deja la punct...
- Să le dăm un pic de încredere roboților noștri. Să știe că sunt în tabăra corectă.
M-am așezat la masa de lucru și în mai puțin de un clipit am marcat: ,,Eu sunt binele. E rândul meu să înving”
Laur se uită la mine zâmbind.
- Să-i facem pe toți!
4 septembrie 1453
Din vârful turnului de control vedeam Distrolia luptând cu armata noastră. Era un munte de fier. Dacă închid ochii, sunetul îmi rămâne întipărit pe timpane pentru tot restul vieții.
Trebuie să învingem. E rândul nostru acum. Și, dacă nu vom reuși, cine va mai scrie acest articol?
___________________________
Articolul Distrolia, e rândul nostru să învingem azi participă la Proba 8. Creativitate și profitabilitate cu Bodor (Sponsorul probei: Colop România) în cadrul competiției SuperBlog 2018.
Sursă fotografii: bodorlaser.ro, digitaltrends.com și unsplash.com
Ne
