El era un bărbat misterios, galant şi îmbrăcat fără cusur. Păstra aparenţele, mereu fusese considerat atrăgător, aşa că nu voia să îşi strice imaginea nici azi. Nu ştia de ce venise, dar avea să îşi dea seama curând.
Se plimba agale printre multiplele standuri expoziţionale (click aici) şi căuta cu privirea ceva special. Părea plictisit, nu îi plăcuseră niciodată agitaţia şi vorba multă. Prefera să aibă liniştea necesară să analizeze singur toate produsele şi ofertele expuse, în fond, de asta venise, nu?
Părea apăsat de griji, dar nu de grijile cotidiene pentru ziua de mâine. Parcă se temea puţin de viitor, era speriat ca nu cumva restul vieţii să rămână la fel: un bărbat misterios,rafinat, dar atât.
Şi totuşi, în visul lui cu ochii deschişi descoperi cu privirea un stand care parcă avea ceva aparte. Se îndreptă către acesta: era unul "wine tasting" (click aici).
Standul era de departe diferit de celelalte, pentru că era rafinat, elegant, dar fără să pară prea serios. Îi inspira însă o doză de optimism, se simţea bine că alesese să îi treacă pragul. Mereu îi plăcuse să savureze un pahar cu vin bun, aşa că era curios să descopere ceva nou.
Atmosfera era plăcută, asemenea unei petreceri unde oamenii se amuzau, fără a fi vulgari sau nepăsători. I-ar fi plăcut să lucreze la acel stand, să simtă zilnic această senzaţie. Acum parcă nu mai dorea să se întoarcă mâine dimineaţă la serviciul lui "de oameni mari". Era un bărbat matur, dar totuşi tânjea după puţină nebunie, după ceva spontan.
Ea.
Într-un colţ, ferită de privirile tuturor, era o femeie îmbrăcată într-o rochie roşie. Nu îi vedea chipul, dar râsul ei copilăresc era savurat de fiecare persoană prezentă.
O ascultă vorbind cu ceilalţi, se părea că e o femeie caldă şi inteligentă. Rochia roşie îl fascina, parcă îşi dorea să vadă ce secrete sau lumi necunoscute ascunde.
Dintr-o dată se întoarse spre el. Văzu că era privită, dar nu o deranja, ba mai mult, se simţea flatată. El voia să meargă să o salute, să o cunoască, aşa că înaintă. Nu era un bărbat timid, niciodată nu fusese astfel. De obicei obţinea ce dorea, dar, până acum, problema fusese că nu întâlnise pe cineva care să îl facă să vrea mai mult. Era confuz, dar merita să încerce.
Nu fu însă primul care înaintă. Înaintea lui ajunse un alt bărbat, care o luă de mână şi o sărută pe gât. "Mai stăm?" erau cuvintele pe care celălalt le şopti. Abia atunci observă pe degetul ei o frumoasă verighetă, care parcă stătuse până acum ascunsă. Sau poate nu vrusese să o vadă.
Nu ştia dacă să fie dezamăgit, oricum, nici măcar nu o cunoscuse. Avea ceva aparte, dar nu ceva care să i se cuvină lui. Luă o sticlă cu vin, merse acasă şi savură un pahar mare pe canapea. A doua zi avea să uite de întâmplarea de la standul expoziţional Vision Expo System (click aici), dar până atunci, era o pradă sigură în faţa a mii de scenarii, amăgiri, speranţe moarte sau iluzii fugitive...
