Omul Păianjen, tipul șmecher, ciudatul în costum mulat, insecta, cel care se dă în spectacol, super-eroul, ia-ți un job normal, cine te-a adus, ai mamă și așa mai departe. Mai sunt o mulțime de alte porecle pe care voi mi le-ați tot pus.
Unele dintre ele m-au supărat. Dar în final rămân un tip tare care se întâmplă să fie și un super-erou. Cool, ha?
Vrei să știi cum e să fiu eu? Vrei, normal că vrei! Altfel nu ai fi ajuns până aici.
Începutul: mă trezesc ca orice om, doar că am super puteri și mă pot lipi de pereți dacă vreau. Și dacă îmi las telefonul departe de pat, arunc o pânză și-l iau repede fără să mă dau jos. Doar că nu prea mai fac asta. O făceam la început. Mă spăl pe dinți, pe față, pe mâini, evident nu în ordinea asta.
Sunt dezordonat. Mă îmbrac în haine normale, iar costumul îl bag de regulă în singurul rucsac pe care-l am. E primit cadou. L-am urât la început, dar acum îmi place. E cu Deadpool. Deviez de la subiect?
După ce fac toate astea, mănânc sănătos. Cereale cu lapte și o doză de Fanta. Are gust de portocale. Îmi plac portocalele.
Vezi tu, până acum nimeni nu știa că eu sunt Omul Păianjen. Nici măcar cei cu care locuiesc. Și nu, nu-ți spun cu cine stau pentru că asta ar înseamna ca tu să intri în viața mea cu bocancii. Iar acum chiar e iarnă.
Apropo de bocanci - mă încalț și-mi iau rucsacul în spate. Încui casa mea de super-erou și plec PE JOS. Ceee măăăă!? Pe jos? Nu, glumesc. Pe sus. Da, PE JOS. Nu prea mă dau pe pânză. Am o oarecare frică de înălțime. De-asta zic, puterea asta pe care o am e un dar și un blestem în același timp.
Zâmbesc tuturor vecinilor, chiar și celor care mă ignoră. Amuzant e că pe tovarășul Popescu l-am ajutat să urce un frigider în pod. Era surprins că am atâta forță. Îmi venea să-i zic Hei, eu sunt Omul Păianjen, iar nepoata ta e super nice. Mi-a fost doar că nu știe ce înseamnă ,,nice”, așa că am renunțat.
Când mă grăbesc să ajung la muncă alerg după metrou, după autobuze, dar niciodată după cai verzi pe pereți.
Știu că te gândești, dar după hoți nu alergi?
Vezi tu, tinere om fără super-puteri ca ale mele, ba da, mai alerg. Anul ăsta am prins mulți hoți de buzunare și vreo doi câini care au scăpat din lesă. Dar lucrurile astea le poți face și tu, nu? Revenim la ideea asta mai târziu.
Fără costum, jobul meu de zi cu zi e destul de interesant. Fotografiez tot felul de chestii. Merg pe la evenimente, dau mâna cu oameni populari și fac poze pe care tu le vezi pe ecranul telefonului cât timp stai pe tron. #gameofștiituce
Super-puterea mea de super-erou care este super-tare am căpătat-o după facultate la o petrecere în aer liber. Nu m-am protejat și am ajuns așa. Împotriva insectelor, nu te gândi la altceva, deși ai făcut-o deja.
De atunci viața mea a condus în punctul ăsta. Sigur, e cool că pot face lucruri pe care tu le-ai citit în benzile desenate sau le-ai văzut în filme. Apropo, o să apar în Spider-Man: Into The Spider-Verse. Spoiler alert, e un film despre mine: Miles Morales rulzzzz baby! Și nu, nu e DOAR un film pentru copii. Mie îmi place să spun că e un film pentru întreaga familie, cu data de lansare în cinema pe 28 decembrie 2018.
Pe de altă parte, vreau să știi că puterea asta pe care o am m-a făcut conștient de lucrurile pe care le puteam face și fără să mă cațăr pe pereți, să sar exagerat de mult sau să țes pânză de păianjen.
Adică nu trebuie să fii un super-erou ca să fii erou. Că pot să mă atârn cu capul în jos și să mă las pupat de o tipă mișto, e bonus, sau să fac chestii super pe care să le comenteze oamenii apoi. Dar în esență, lucrurile mici schimba o lume întreagă, nu doar chestiile bombastice. Cam asta încercam să-ți zic și mai devreme.
Unchiul meu zicea că mereu cu mari puteri vin și mari responsabilități. E adevărat și chestia asta e literă de lege pentru mine, dar tu lasă asta în seama mea. Voi prinde hoți, voi opri anti-eroii, voi alerga după cai verzi pe pereți, cu toate că am zis că nu o fac. Toate astea sunt în datoria mea. Tu trebuie să fii tu!
Când eram mic nu m-am gândit niciodată că voi fi super-erou. Adevărul e că uneori mi se urcă la cap chestia asta. Adică nu păianjenul ăla m-a făcut super-erou, ci voi.
Devin prea sentimental?
Mneeah. Sau poate. Da. Nu cred. Sunt balanță.
Mă încearcă o mulțime de sentimente. Că sunt cine sunt, dar nu pot spune nimănui. Noroc că nu sunt egocentrist. Ba sunt. De fapt, sunt modest, dar vreau să se știe. Cred că Mălăele a zis-o pe asta. Îmi place să mă culturalizez din când în când.
Acum sunt acasă, scriu și mă gândesc că e responsabilitatea mea să fac această lume un loc mai bun. Însă voiam să știi că și tu poți face asta și fără o mască pe față care să te facă să te mănânce barba teribil de tare, mai ales dacă ești la pubertate - eu nu sunt, dar ziceam așa ca fapt divers.
Dă pânză în țară că Spider Man e om ca lumea. Om ca tine și ca el, ca ei și ca noi.
Oscar Wild a zis Dă-i unui om o mască şi el îţi va arăta adevărata sa faţă. Ei bine, ăsta-s eu.
_________________________________________________
Articolul Nu trebuie să fii un super-erou ca să fii erou participă la Proba 26. Dincolo de masca lui Spider-Man (Sponsorul probei: InterComFilm Distribution) în cadrul competiției SuperBlog 2018
Sursă fotografii: InterComFilm Distribution și Unsplash.com
