Ai observat că atunci când vrei să evadezi undeva, ai tendința uneori de a te gândi la locuri pe care nu le-ai văzut niciodată? E ca și cum ți-ai imagina un loc, iar acolo totul este lipsit de lucrurile și obiceiurile de care vrei să scapi chiar și pentru câteva ore, zile sau de tot, dacă ești hotărât pe ,,breaking the habit” într-un mod hardcore.
Recunosc... de ceva vreme, de când am tot crescut, am început să simt cum presiunea socială mă apasă și mă trimite tot mai departe de ,,mine” și de liniștea interioară ce-mi lipsește uneori. Îmi impune un anumit stil de viață bazat pe alegerea dintre două lucruri care nu-mi plac. De exemplu, e ca și cum m-ar pune să aleg între brocoli și conopidă: nu-mi place nici una, nici alta, dar hei, alegerea a fost a mea. Viața mea de adult mă pune să merg în fiecare zi aproape pe aceleași străzi, cu același autobuz și să aștept verdele la aceleași semafoare. Aproape în fiecare zi sunt acolo.
Partea bună în toate astea este că atunci când stau la fereastră, mă gândesc la locul ăla în care vreau să evadez. Locul ăla despre care nu știu nimic, în care n-am mai fost niciodată și nici nu știu cum să ajung. Aș coborî mereu la prima, doar că acum sunt adult și mi s-a spus ca nu așa funcționează lucrurile. Nu mai e suficient doar să visezi.
E toamnă acum și asta îmi place. Toamna mă inspiră. E ca și cum aș avea multiple personalități împărțite pe anotimpuri, iar cea de toamnă e cea mai visătoare, melancolică și hotărâtă să schimbe ceva. Nu mult, dar ceva. Ceva este mai bun decât nimic, nu?
Sunt hotărâtă să plec într-o expediție. De fapt, nu știu dacă ,,expediție” e corect spus. Vreau să plec atât de departe, încât atunci când privesc în jurul meu să nu cunosc nimic și nici să recunosc vreun tipar. Să văd doar natură, fără nimic impresionant creat de om. N-am spus nimic nimănui despre asta. Îți zic doar ție. E o confidență, un secret. Iar dacă lumea ar avea ceva să-mi transmită, să o facă prin intermediul tău. Toamna am mai multă încredere în tine.
Imaginația mea a generat un loc și-am tot căutat ieri în timp ce așteptam la semafoarele de care îți povesteam mai devreme o destinație care să-i semene mult. Am ales Noua Zeelandă. Știu, destinația s-ar încadra la turism de aventură, dar cu toții știm că etichetele sunt ,,so last year”.
Nu o să plec de capul meu pentru că mai am până să prind și curajul pe care-l am atunci când îmi imaginez lucruri. O să ajung și acolo la un moment dat. Până atunci, te anunț că plec cu cei de la Extreme Travel. Organizează și excursii personalizate, circuite safari, expediții, ascensiuni sau vizite în triburi primitive. Îți zic toate astea ca tu să știi în caz că întreabă cineva de mine cât sunt plecată, da? Mulțumesc!
Știu că poate te gândești și la bani. Cât o să mă coste și... nu mai bine aș pune eu banii aia de-o parte și lasă că o să am eu timp și așa mai departe? Don’t do that! DON’T!
Le-am zis și alor mei că plec și unde plec și după ce s-au panicat pentru că ei nu mai visează DELOC, i-am pupat și le-am promis că o să fiu bine.
Planul e făcut! Mâine plec, apropo. Totul e împărțit pe zile, la cât pornim la drum, când ajungem, unde ajungem și ce facem acolo. Mai ajustăm din mers, dar în principiu, cam totul este stabilit. Thumbs up pentru cei de la Extreme Travel! Thumbs up am spus, că altfel mă opresc din scris!
Avem o zi escală în Singapore sau Melbourne. O să-ți zic la întoarcere unde a fost. Nu știu cât o să apuc să fac ceva pe acolo, dar măcar o plimbare tot reușesc să fac. Fără GPS, doar așa, ghidată de vibrația locurilor.
Apoi, după ce voi zbura cu ghici ce? - avionul, ha! - voi ajunge în Queenstown. Până să vezi fotografiile pe care urmează să le fac, te poți uita pe Google să vezi ce mă așteaptă. Lacuri, munți, un cer albastru, liniște și tot ce-mi imaginam.
În programul de călătorie sunt prevăzute și activități ceva mai extreme ce mă vor scoate din zona mea de confort. Dar pe cuvânt de cercetaș că abia aștept!
Voi vedea ghețari, vulcani, voi merge cu feribotul și mi se va face rău de mașină la un moment dat.
Într-una din nopți voi sta în fața naturii și voi medita. Mă voi gândi la mine, la tine, la noi toți. La soare, la lună, la stele și la cum locul nostru este acolo unde simțim liniște. Sper ca Noua Zeelandă să fie un nou început pentru mine. De fapt nu sper, știu. Va fi.
Te las acum, pentru că vreau să mă odihnesc puțin înainte de plecare. Am emoții, dar știu că sunt pe drumul cel bun, chiar dacă este un drum pe care n-am mai mers până acum.
Duce către mine!
____________________________
Articolul Drumul către mine participă la Proba 10. Transformă-ți viața într-o frumoasă aventură! (Sponsorul probei: Extreme Travel and Adventure) în cadrul competiției SuperBlog 2018.
Sursă fotografii: Extreme Travel and Adventure
____________________________
Articolul Drumul către mine participă la Proba 10. Transformă-ți viața într-o frumoasă aventură! (Sponsorul probei: Extreme Travel and Adventure) în cadrul competiției SuperBlog 2018.
Sursă fotografii: Extreme Travel and Adventure
