Regrete din copilarie

Mereu am iubit pianul şi am avut un respect incredibil pentru oamenii care ştiu să cânte bine la pian. Mi se pare nu greu, ci mai degrabă imposibil să reuşeşti să fii un pianist bun. Pentru că dincolo de pasiune şi dragoste pentru muzică sunt sigură că nimic nu s-ar putea realiza fără o muncă asiduă şi mari sacrificii. De mică mi-am dorit să fi urmat cursuri de pian sau de chitară, orice care să mă ajute să mă dezvolt. Pentru că eu cred cu tărie că un instrument muzical te ajută să te descoperi, să îţi dai seama ce îţi place şi ce nu la o vârstă fragedă. Din păcate, nu am avut şansa aceasta. 
Îmi amintesc cu drag că împrumutam orga unui verişor şi toată ziua zdrăngăneam prin casă. Îmi notasem clapele în aşa fel încât să reţin o ordine şi să formez mici bucăţi pe care le memoram şi le repetam la infinit. Bineînţeles, mie mi se părea un lucru uimitor. Eram convinsă că voi putea cânta fără probleme la pian. Aveam până în zece ani, deci la acea vârstă totul era posibil. Mi-aş fi dorit să am şansa să fiu implicată în asemenea activităţi, unde să muncesc cot la cot cu alte persoane pasionate ca şi mine. Mi-aş fi dorit poate să merg la balet sau să stăpânesc foarte bine o limbă străină. Din nefericire, sunt multe persoane care au aceleaşi regrete ca mine. Totuşi, partea bună din toate aceste dorinţi neîmplinite poate fi conştientizarea acestei nevoi de frumos, de muzică sau dans. 

Chiar dacă eu nu am avut şansa să împlinesc aceste activităţi, cu siguranţă nu voi face acelaşi lucru cu copiii mei. Îmi doresc să îi susţin din toate punctele de vedere. Dacă vor să studieze chitară, atunci îi voi ajuta cu toate posibilităţile mele. Dacă vor să facă dans sau teatru, îmi voi da tot interesul ca ei să reuşească asta. Dacă vor dori să înveţe să cânte la pian, lucru care m-ar bucura, atunci i-aş îndruma către cursuri profesionale, care să îi ajute să îşi îndeplinească acest vis. Îmi doresc pentru ei tot ce e mai bun şi m-aş simţi vinovată să le răpesc bucuria de a face un lucru care îi pasionează. Ştiu cât de important este să fii alături de copilul tău şi să nu îl închizi în activităţi strict legate de şcoală, în învăţat fără rost şi memorat informaţii inutile. Astfel de activităţi sunt cele care îl ajută peste ani şi care îi rămân în memorie.


Voi ce v-aţi dorit să faceţi când eraţi copii şi nu aţi avut şansa?