"Spune-mi ce prieteni ai, ca să îţi spun cine eşti", spunea o veche zicală pe care ne-o ziceau mereu bunicii. Vremurile s-au schimbat însă, iar prietenii nu mai sunt doar prieteni reali. Mediul online ne-a cucerit cu totul, iar amicii virtuali sunt din ce în ce mai numeroşi.
"Spune-mi în ce grupuri activezi, ca să îţi spun cine eşti" poate fi cea mai bună zicală a zilelor noastre. Personal, fac parte din multe grupuri pe Facebook, majoritatea fiind destinate promovării bloggerilor. Apartenenţa mea la aceste grupuri a început anul trecut, odată cu lansarea blogului meu. În data de 15 octombrie 2013 am făcut primul pas în blogosferă, timidă şi speriată de "autoritatea celor mai mari". Mă uitam de jos, ca o furnică la un elefant, la bloggerii de renume. Îndrăzneam să scriu în astfel de grupuri, însă aveam teama că în fiecare moment cineva îmi va critica munca. Nu s-a întâmplat asta prea curând, însă aveam nevoie de un imbold pentru a prinde mai multă încredere în mine.
Iniţial, îmi plăcea să cred că sunt bloggeriţă de beauty. Eram şi încă mai sunt fascinată de minunata lume a îngrijirii şi a machiajului. Prin luna ianuarie am luat parte în campania de testare a bloggeriţei Ana-Maria Tătucu, de la BeautyBarometer.com. După ce ea m-a promovat pe blogul ei (în articolul de aici) totul s-a schimbat pentru mine. Ana-Maria este genul de bloggeriţă de la care ai de învăţat, aşa că aprecierile ei m-au ajutat enorm. Promovarea mea în comunitatea ei de urmăritori mi-a dat curaj că scriu binişor şi că merită să mă mobilizez.
Am participat cu un miliard de emoţii la SuperBlog, ediţia din primavara anului curent (competiţie pentru care, de altfel, scriu şi acest articol). Pentru SuperBlog am scris primele articole de tip advertorial pe blogul meu, iar senzaţia concursului mi s-a părut incredibilă. Grupul de Facebook cuprinde o comunitate frumoasă şi sper ca anul acesta să depăşesc online-ul şi să ne vedem la gală la Straja, într-o întâlnire offline.
Am început apoi să particip şi la alte concursuri destinate bloggerilor şi să fac parte din comunităţi pe Facebook care încurajau ajutorul reciproc (bloggerii îşi citeau între ei articolele, le comentau şi îşi ofereamu sfaturi). Pe mine un astfel de grup mă ajută enorm să evoluez şi să dau tot ce am mai bun în scris.
Nu pot uita nicidecum comunitatea care se află în jurul blogului meu. Toti cei peste 1.400 de urmăritori de pe pagina de Facebook şi nu numai care îmi stau alături sunt motivul pentru care eu nu m-am gândit nicio secundă să mă opresc din scris. Nu pot decât să mulţumesc tuturor pentru tot.
Scriind mi-am dat seama că iubesc să fac asta şi, de ce să fiu modestă, am realizat că asta vreau să fac pe viitor. Toate comunităţile de blogging şi toate încurajările celor care mă lăudau m-au făcut să cred în mine şi să îmi doresc să dezvolt această latură creativă. De mică am iubit lectura şi scrisul, căci încă din primele clase când făceam compuneri la şcoală priveam aceste teme ca fiind unele relaxante şi uşoare.
Şi aşa m-am trezit în vara trecută, speriată în faţa unei decizii importante: trebuia să merg la Facultate. Dincolo de toate comunităţile online din care făceam parte, am realizat că trebuie să mă detaşez şi să fac cea mai bună alegere pentru a continua să pun cărămizi în realizarea visului meu. Ştiam că vreau să scriu, că îmi place mediul online şi aveam avantajul vârstei. Sunt tânără şi pot face orice, sunt ambiţioasă şi voi reuşi să îmi îndeplinesc visurile. Aşadar, am urmat Facultatea de Jurnalism, pentru că era singura facultate care se apropia de pasiunea mea.
Am aşteptat cu sufletul la gură să înceapă facultatea şi am fost incredibil de nerăbdătoare să îmi cunosc colegii. Am realizat că există oameni la fel de ambiţioşi ca mine, cu dorinţe asemănătoare. Pasiunea pentru scris ne-a adus împreună, iar acum suntem un grup. Bineînţeles, avem un loc aparte pe Facebook unde ataşăm cursuri, ne informăm, ne întrebăm, dar cred totuşi că nimic nu se compară cu râsetele din timpul orelor, cu o cafea băută dimineaţa, lângă o brioşă de ciocolată şi nici cu ieşirile de după program. Oricât de folositoare ar fi comunităţile online, cred că tot mai bine e să trăim toate aceste sentimente în viaţa reală, unde râsul nu este un simplu "LOL" iar uimirea doar un "OMG".
Pe mine astfel de grupuri online m-au ajutat să îmi dau seama ce vreau să urmez în viaţă. Avem nevoie de internet şi de legături cu prieteni virtuali, dar trebuie să stabilim o limită. Până la urmă, nimic nu e mai frumos decât un eveniment alături de prieteni dragi, în locuri minunate.
