Deschid ochii buimăcită şi încerc să mă ridic. Îmi e prea somn, zic să o las baltă. Fusese o zi grea şi o noapte scurtă, doar o dată împlinim 18 ani. Am nevoie de odihnă, dar nu sunt o persoană leneşă şi prefer să fiu matinală chiar şi după ce am petrecut o zi aglomerată. Aglomerată, dar totuşi frumoasă. Nu mai ţineam minte mare lucru, mă durea capul îngrozitor, avusesem şi un vis ciudat, cum că părinţii mi-ar fi făcut cadou o maşină. Amuzant. Mă ridic şi cu părul ciufulit mă îndrept pe fereastră, unde în fiecare zi acesta era primul obicei: trăgeam draperiile şi deschideam geamurile. Şi totuşi, parcă această zi, ca o continuare a celei de ieri, nu era nici pe departe la fel ca celelalte. Când ochii îmi fug pe alee, mai că nu-mi vine să cred...
24 de ore mai dreveme
Dimineaţa.
Era dimineaţa în care împlineam 18 ani. Mă bucura acest lucru, dar mă apăsau şi griji (urma bacul, facultatea şi o grămadă de proiecte). Abia aşteptam să treacă toate şi să merg într-o vacanţă, nu ştiu unde, dar aveam nevoie urgent de o evadare. Ies din cameră şi primesc celebrele urări, dar şi o felicitare handmade făcută de surioara mea. Are 11 anişori, n-ai cum să n-o iubeşti când vezi cu câte pasiune desenase ea două personaje diforme care ne reprezentau pe noi, cele mai bune surori din lume.
Mă îndrept către baie şi îmi încep ritualul. Câteva momente bune dedicate machiajului mă făceau să mă simt mai bine, mai încrezătoare. Urmează un ceai, ceareale cu iaurt.
Prânzul.
Câteva zeci de minute pe internet. Muzică în căşti. O plimbare fără scop. Câteva ore mai târziu, urma o întâlnire cu câteva prietene. Un suc, o prăjitură, câteva cadouri amuzante şi nimic mai mult. Nu voiam nimic exagerat şi, cum nu mi-a plăcut niciodată viaţa de noapte, nu mă regăseam în ideea de "distracţie" în acest fel. Totul decurge normal, câteva chicoteli şi poze şi eram acasă curând.
Seara.
Seara hotărâsem să i-o dedic lui, căci dacă nici la 18 ani nu iubeşti cu toată fiinţa ta, atunci când? Am mers într-un restaurant drăguţ, am ales un meniu simplu şi ne-am bucurat de momente frumoase împreună. M-a condus acasă, dar a insistat să rămână câteva minute. Nu înţelegeam mare lucru.
Frânturi din noapte.
Familie. El. Sclipire. La muţi ani. Lumină, faruri, claxon, plimbare. Noul Aygo. Somn.
24 de ore mai târziu
Deschid ochii buimăcită şi încerc să mă ridic. Când ochii îmi fug pe alee, mai că nu-mi vine să cred... Noul Aygo. Visez? Totul redevine clar, totul fusese real. Da, primisem o maşină Toyota de la părinţii mei, ar acum nimic nu mai putea sta în calea unor vacanţe de neuitat! Ok, poate doar faptul că încă nu aveam permis de conducere, dar în câteva luni le puteam aranja pe toate.
Am coborât în grabă scările şi am alergat desculţă la maşina din curte. Nu-mi venea să cred că e a mea, am urcat şi am claxonat în repetate rânduri. Toată lumea a ieşit în curte uitându-se la mine ca la o ciudată, dar nu îmi păsa: aveam noul Aygo în posesie şi voiam să îl pun la treabă cât de curând.
Weekendul acela am plecat cu prietenul într-o scurtă călătorie undeva la munte. Am avut noroc că el avea permis şi a condus, iar eu asistam atentă la toate manevrele, ca să pot lua examenul din prima. Aşa s-a întâmplat 2 luni mai târziu. Când m-am văzut cu el în mână, m-am urcat la volan incredibil de fericită. Aş fi condus non-stop maşina, era incredibil de uşor de controlat şi toate funcţiile mă ajutau să fiu o şoferiţă preventivă şi atentă. Am personalizat-o după bunul plac, de la aspect până la muzică.
Au urmat weekenduri la munte foarte des, căci eram aproape de locuri frumoase. Vara aceea am mers eu către mare şi senzaţia pe care am avut-o pe autostradă a fost unică.
După un an de condus noul Aygo Toyota am realizat câte momente şi călătorii aş fi ratat dacă nu o aveam. Mă bucuram însă de frumoasa vârstă, iar sloganul "Go fun yourself" descria cel mai bine starea mea atunci când mă urcam la volan.
Până la urmă, cum ar putea un tânăr de 18 ani să nu se bucure de o maşină primită drept cadou aniversar?
Articol scris pentru SuperBlog 2014
