Scufiţa Roşie nu este pentru nimeni un personaj necunoscut. Scufiţa Roşie a fost, este şi va fi mereu un exemplu de curaj, bunătate şi inocenţă. Micuţă fiind, ea s-a bucurat multă vreme de aprecierile celor din jur, toţi gândindu-se la un singur lucru: „Ce frumoasă va fi Scufiţa peste ani!”.
Povestea nu
surprinde şi întâmplările din viaţa Scufiţei aflată în frumoşii ani ai
tinereţii, căci, din păcate, autorul, bătrân fiind, a rătăcit pe undeva filele
acestea şi el însuşi şi-a rătăcit şi gândurile. Dar nu vă faceţi griji,
povestea a fost regăsită şi a stârnit bucurie în sufletele a mii de visători.
Aşadar, timpul a trecut repede şi copila a devenit o tânără superbă, era o femeie cu adevărat, era matură şi inteligentă, dar uneori copilăroasă şi puţin cam timidă. Bunătatea ei însă nu cunoştea limite, ajutând orice persoană care avea nevoie de un sprijin.
Aşadar, timpul a trecut repede şi copila a devenit o tânără superbă, era o femeie cu adevărat, era matură şi inteligentă, dar uneori copilăroasă şi puţin cam timidă. Bunătatea ei însă nu cunoştea limite, ajutând orice persoană care avea nevoie de un sprijin.
Într-o zi,
lucrurile aveau să se schimbe. Zarvă mare era pe străzi, iar pieţele şi oamenii
forfoteau de nerăbdare. Toată lumea ştia ce urma să se întâmple şi ce eveniment
măreţ era programat peste 3 zile. Plecată după cumpărăturile obişnuite, Scufiţa
a auzit întâmplător frânturi din discuţiile femeilor care încercau să-şi vândă
fructele:
<<-Ai auzit
şi tu? Oare ce se v-a întâmpla?>>
<<-Cum să nu
aud, ştim cu toţii! Sunt curioasă dacă va alege acum, i-a cam venit
timpul.>>
<<-Eu cred că
nu, a fost mereu aşa pretenţios. Îţi spun eu, prea multă zarvă, că n-o să fie
cu noroc nici acum. E deja al patrulea bal de când...>>
<<Bal? Oare
despre ce bal se tot vorbeşte?>> se întreba Scufiţa. Nu a întrebat însă
nimic, mai ales din cauza faptului că nici pe departe nu era pregătită pentru
un asemenea eveniment. Nu voia să-şi facă sânge rău gândindu-se că nu poate
merge. Termină în grabă cumpărăturile şi ajungând în faţa casei, se întâlni
întâmplător cu vecina de lângă, care uda si îngrijea florile din grădiniţă. Era
o doamnă tare draguţă şi ani la rând îi fusese Scufiţei ca o a doua mamă. După
ce tânăra salută respectuos, facându-şi prezenţa remarcată, vecina întrebă bucuroasă:
<<-Cred că
eşti tare entuziasmată, toată lumea aşteaptă! Cum te vei îmbrăca?>>
<<-Unde să
merg? Despre ce vorbeşti, mătuşico?>>
<<-Nu-mi
spune că nu ştii! Vai, dar ştie toată lumea! E vorba de bal, uituco.>>
<<-Serios că
nu ştiu nimic. Şi oricum nu pot merge nicăieri, în niciun caz nu pot să apar
astfel. Nici nu vreau să ştiu, probabil că nu e de mine oricum. Cred că astfel
de baluri sunt pentru...>>
<<- ...
pentru fete frumoase ai vrut să spui, mititico? Auzi, fata mamii, tu te-ai
uitat în oglindă să vezi cât de frumoasă eşti? Şi în ceea ce priveşte balul, e
vorba despre prinţ. Peste 3 zile organizează un bal cu mare alai, ca să-şi
găsească mireasă. A mai făcut săracul vreo 3 înainte, dar nu a fost să-i fie
soarta. De data asta însă, îşi doreşte ca toate fetele din zonă să vină şi să
încerce să îl cucerească. Îl ştii pe prinţ, iar eu ştiu că-ţi fug ochii după el
de mult timp. E şansa ta, nici nu vreau să aud că nu profiţi!>>
<<-Mătuşico,
ce-mi spui e cu adevărat interesant, dar eu chiar nu am cum să... Adică n-am
rochie şi mai sunt doar 3 zile! Îmi e imposibil să merg...>>
Terminând discuţia,
Scufiţa intră puţin tristă în casă. Se ocupă de treburile gospodăreşti, dar
gândul îi era la prinţ. Îl ştia de mult, dar el nu o remarcase încă. De ce?
Pentru că ea era cam timidă pentru a se face remarcată oriunde, deşi şi-ar fi
dorit asta. Deşi purta roşu, care se voia a fi culoarea pasiunii, roşul ei
devenise şters, pentru a nu ieşi în evidenţă.


Aşadar, s-a
îmbrăcat în superba rochie, şi-a lăsat părul lung pe spate, a încălţat o
pereche de sandale frumoase şi cu un machiaj natural şi un parfum discret a pornit
la bal. Înainte să intre în sala mare, a tras adânc aer în piept şi şi-a
repetat faptul că e frumoasă şi că va fi o seară de neuitat. Intrând a atras
privirile tuturor, care doreau să cunoască apoi mai bine şi să afle totul
despre ea. Prinţul a remarcat-o şi nu e de mirare că s-a îndrăgostit pe loc. A
poftit-o la dans, iar ea a acceptat demnă, fiind sigură pe ea. Ştia că e admirată,
iar asta o încânta. Nu se aşteptase să îi placă aşa mult să fie în centrul
atenţiei, dar sub privirea prinţului se topea şi ea îmbujorată.
A fost o seară de
neuitat, iar rochia T!NAR a facut ca destinele celor doi tineri să se unească
pe veci. Şi uite aşa s-a format o nouă poveste de iubire, care a durat ani la
rând, plini de dragoste, respect şi înţelegere.
Şi-am încălecat pe-o
şa şi v-am spus povestea mea!