O florărie online de poveste



  Nimeni nu se întreabă oare ce se întâmplă cu personajele poveştilor după ce firul narativ se încheie, sau cum ar fi ele interpretate într-o variantă mai modernă, aşa că azi voi elucida misterul.
   Personajul principal al poveştii noastre este Jack. Cum, nu-l ştiţi pe Jack? Cel cu vrejul de fasole, alpinist convins şi mare erou într-o poveste pe care am auzit-o când eram mică. Azi vom afla cum a fost salvat el de o florărie online, pentru a-şi găsi aleasa, cu un buchet trandafiri.
   Aşadar, Jack al nostru s-a săturat într-un final de căţărări, de luptele cu uriaşul şi de cicăleala mamei sale, care îl bătea la cap că va rămâne neînsurat şi că, pe deasupra, vânduse văcuţa familiei pentru o mână de boabe de fasole, care crescuseră în curte şi îi distruseseră răsadurile. Hotărât că e un tânăr responsabil, capabil să-şi ia viaţă în mâini, Jack părăseşte locul unde crescuse, pentru a-şi urma destinul. Îşi ia el într-un rucsac câte ceva de mâncare, câteva haine de schimb, apă şi, bineînţeles, smartphone-ul, care avea GPS(aşa, ca o măsură de precauţie, pentru a se întoarce acasă cu coada între picioare dacă totul va eşua).      Ieşi din pădure, ajunse pe autostrada şi aştepta să treacă cineva, să-l ia cu maşina spre oraş. Nu trecu mult şi trecură în trombă într-o maşină veche Cenuşăreasa şi prinţul ei, conducând tare grăbiţi. Opresc ei la semnalele amărâtului nostru şi îl iau cu ei spre oraş.
   Cenuşăreasa purta o pereche de blugi rupţi, cu tăieturi,  se pare că nu-i dispacuse aşa tare să poarte în trecut haine ponosite. Tocurile de 15cm îi veneau de minune în picioare, deci prinţul reţinuse perfect ce număr purta şi o cadorisea mereu, aşa cum putea din banii câştigaţi că şi funcţionar(doar nu vă aşteptaţi să rămână urmaş la tron după ce se însurase cu o faţă săracă, împotriva voinţei tuturor?). Cenuşăreasa era acum make-up artist, se perfecţionase când era obligată să le aranjeze pe surorile vitrege, aşa că acum se grăbea să ajungă la o programare, la sirena Ariel. Avea un botez, ceva, la nişte rude depărtate din mare şi avea nevoie de un machiaj impecabil, rezistent la apă.
   Nu schimbară mai mult de două vorbe, îl lăsară pe Jack în oraş şi îşi văzură de drum. Acesta se hotărî să trebuie să ajungă în capătul celălalt al oraşul, aşa că luă autobuzul 3B. Acesta era plin de pensionari care urcau pentru o staţie şi care se plângeau că tinerii nu le oferă locurile, deşi nu stătea niciun tânăr jos. Totuşi, norocul lui fu să audă o discuţie obişnuită între două doamne, care cărau tacticos un căruţ plin cu cartofi, tocmai din piaţă centrală.

   - Ai auzit de Gretel, săraca ? O să rămână nemăritată, îţi zic eu. Au venit băieţi de peste 7 mari şi 7 ţări să o ceară şi ea nimic. 
   - Eu cred că de vină e şi Hansel, parcă a tot obligat-o să stea pe lângă el şi să-l îngrijească. Poate dacă s-ar însura şi el, ar lasă-o şi pe ea mai liberă... A mâncat atâta zahăr şi tot acru e.
   - Păcat, că e frumoasă foc şi gospodină, n-am ce zice !

   Cum auzi asta Jack deveni convins că voia să o cunoască pe Gretel. Auzise de ea, ştia că era blondă şi că lucra acum într-o brutărie, nu degeaba fărâmiţase atâtea firimituri de pâine în copilărie. Merse ce merse şi ajunse în faţa căsuţei celor doi. Văzu un bărbat afară, spărgând lemne şi se gândi că e Hansel. Aştepta câteva momente şi o zări apoi pe Gretel prin fereastră, avea un prosop pe cap şi o masca de argilă pe faţă.
   - Măcar are grijă de cum arată, gândi Jack. Totuşi, aş vrea să o văd mai bine...
   Se duse apoi până la prima patiserie şi cumpără o cutie de bomboane, hotărât să meargă şi să i-o ofere fetei. Se întoarce tânărul nostru şarmant şi bate la uşa. Apare în faţa sa Hansel, mult mai întalt şi bine-făcut, intimidant peste măsură.

   - Sssalut ! Sunt Jack, povestea... Adică eu ! (o, Doamne, am dat-o în bară gândea el. Hansel pusese mâinile în şolduri şi nu schiţa niciun gest.) Vreau să o cunosc pe Gretel.
   Atunci, faţă adversarului se încruntă:
   - Ce treaba ai tu cu sor'mea ?
   - Niciuna, deocamdată, adică sper, dar eu nu oblig...
   Neştiind cine e la uşa, iese Gretel, cu părul auriu proaspăt spalat, căzând pe umeri, nemachiată, dar de o frumuseţe fără margini; mai rar în zilele acestea fete nemachiate care să arate uman.
   - Gretel, numele meu este Jack. Ştii tu, Jack şi vrejul de fasole ?
   - Aaaa, spuseră cei doi fraţi în cor.
   - Bună, dragă Jack, ce vânt de aduce pe la noi ? Ce ai adus cu tine ? Aaa, acum înţeleg, imbujoratule. Bomboane ? Ahh, nepriceputule, cine te-a învăţat să oferi bomboane unei fete? apoi ea începu să radă şi îi închiseră în nas uşa sărmanului amorez.

   Jack plecă întristat. Nu înţelegea ce făcea greşit, ce e toată treaba asta cu bomboanele şi de ce nu i-au plăcut. Se aşeză pe o banca şi începu să le mănânce singur. Nu renunţă însă la frumoasa tânăra şi îşi petrecu noaptea la un hotel, gândindu-se cum să o cucerească. O idee îi trecu atunci în minte:
   - Va trebui să-i cânt ! Şi nu orice, o serenedă compusă de mine, în noaptea asta, sub clar de lună ! 
   Plecă în toiul nopţii către casa fetei. Înveli într-o şosetă câteva boabe de fasole şi scuturându-le, începu să cânte sub fereastra ei:

   Îmi amintesc când eram copil,
   Visam la o frumoasă fată blondă
   Acum te văd, te vreau, dar nu te am
   Şi ochii tăi...
   
   Şi nu apucă sărmanul trubadur să termine cântecul că începură să latre câinii, să mieune pisicile, oamenii să urle din case, iar sărmana Gretel ieşi speriată, crezând că s-a întâmplat vreo nenorocire.

   - Ai înnebunit, ţăcănitule ? Dumnezeule mare, am crezut că ne invadează extratereştrii ! Ce te-a apucat ?
   - Eu doar... voiam să-ţi când o serenadă. Te plac, nu  cred că nu mă placi şi tu. Văd asta din felul în care zâmbeşti şi cum te uiţi la mine. De ce nu mă vrei atunci ?
   - Eşti prea copilăros, Jack... Eu vreau un bărbat serios, care să ştie să mă răsfeţe. Cum mă răsfeţi tu, cu bomboane, afonule ? Mă duc în camera, dacă se trezeşte Hansel nu-i a bună pentru tine.
- Eu nu renunţ, să ştii. Mă voi întoarce, stai, nu fugi !

   Prea târziu.
   Se întoarse scumpul nostru Jack în camera sa de hotel şi îşi scoase din rucsac smartphone-ul. Scrise pe google "Cum să o cucereşti pe Gretel" - 0 rezultate. Din contră, Google i-a spus că poate ar dori să scrie "cum să cucereşti un grătar", aşa că a renunţat.
   A doua zi dimineaţă, la micul dejun era tare abătut. Motanul încălţat se afla la o masă distanţă, l-a remarcat şi l-a tras de limbă. După ce a povestit ce şi cum, acesta a început să radă copios de el. Şi după ce s-a potolit, i-a spus:
   - Prost eşti, păi cum, voi acolo în pădure n-aţi auzit de florărie online? Aşa cucereşti o fată acum, trebuie să-i dăruieşti cele mai frumoase flori online, pentru a se simţi specială. Păi bomboane cumpără oricine, n-au nicio valoare, dar florile... florile spun o poveste, ele fac femeile să se topească de drag. Caută pe google "buchete flori" sau "livrare flori în cutii"- astea sunt de vis. Practic, ea va primi curierul cu flori proaspete şi va fi aşa impresionată, că te va căuta cu privirea şi abia va aştepta să te vadă că să te îmbrăţişeze.
   Jack rămase pe gânduri. Caută repede cuvintele cheie şi găsi ceea ce căuta. Floraria cu poveşti avea soluţia. Pe site erau o mulţime de buchete de flori elegante, iar opţiunea de livrare flori în cutii speciale părea impresionantă. Se hotărî cu greu asupra unui produs, aşa că alese un buchet de trandafiri, dar ce mai buchet: roşu, superb, divin. Efectuă repede toate tranzacţiile şi a doua zi, pândi uşa casei. Curierul, un tip îmbrăcat la costum, avea în braţe o cutie frumoasă. Adăugase şi un bileţel, pe care scria "Sper că acum îţi vei da seama că sunt bărbatul care te va face cea mai fericită."
   Urmarea din depărtare fiecare gest al ei, cum luă florile cu dragoste, cu le duse la inimă şi cum reciti bileţelul. Era convins că făcuse ceea ce trebuia şi deşi voia să se ducă la ea, nu o făcu. Ea ieşi din casă şi era hotărâtă să-l caute, ceea ce însemna că cedase. Scopul fusese atins.
   Întâlnirile, plimbările prin parc, tachinările sau selfie-urile au continuat, aşa că descrierile sunt de prisos, după ce şi-au pus într-o relaţie chiar şi pe Facebook.
   Câteva luni mai târziu au făcut nuntă şi au invitat toate vedetele locale: Frumoasa şi Bestia, Pinocchio, Ariel şi prinţul ei, Frumoasa din pădurea adormită, Aladin şi Jasmin, Albă că Zăpada, Prăslea cel Voinic (care uitase coşul cu mere de aur acasă), Cenuşăreasa şi prinţul şi alte personalităţi.

   Au rămas împreună peste ani şi astfel, Jack şi Gretel au ajuns doi bătrânei care se iubeau, alături de un nepot de-al motanului incalţat, căci copiii plecaseră demult de acasă.







    P.S. Ei nu mergeau niciodată cu autobuzul pentru o staţie.

   Fotografiile nu imi apartin.