Vă scrie aceste rânduri o tipă care a fost slabă toată viața. Acel copil căruia toate neamurile îi spuneau să mănânce mai mult, să meargă la doctor, să ia vitamine. Cele mai dese replici pe care le auzeam erau Doamne, dar tu ești prea slabă!, Cred că e rău să nu poți purta fuste din cauza picioarelor ălea subțiri sau Să iei niște pietre în buzunar, să nu te bată vântul. Până pe la 18 ani am mâncat orice am vrut, la orice oră și nu ieșeam din maximum, cu tot cu haine de iarnă, 45 de kilograme. Dacă am purtat de zece ori rochie în adolescență e bine. Blugii au arătat mereu ca pe gard pe mine și de multe ori îi luam de la copii. Prin generală luam încălțăminte cu un număr mai mic, mințind că-mi este bună, ca să nu îmi pară pantoful lung în picior, din cauza gleznelor extrem de subțiri. Să fii slabă nu e atât de ușor cum pare, mai ales când tot ce îți dorești în generală e să fii și tu drăguță, ca cea mai populară tipă din clasă.
Mă priveam în oglindă și îmi căutam chiar și cel mai mic defect
După majorat am început să mă dezvolt și m-am trezit aproape peste noapte cu câteva kilograme în plus. Recunosc, mâncam numai prostii, la orice oră din zi și chiar din noapte, obișnuită fiind cu metabolismul meu. Apoi am ajuns la 56 de kilograme și am intrat în panică. Cu toate că poate părea o greutate bună pentru 1,64m, pentru mine era foarte mult, dată fiind diferența. Am fost toată viața slabă și brusc aveam colăcei pe abdomen, un fund nu tocmai tras prin inel și vergeturi. Am trecut printr-o perioadă dificilă: mă priveam în oglindă și mă simțeam grasă. Știu că poate suna ca o ipocrizie, știind cât de multe persoane se confruntă cu obezitatea sau alte probleme de sănătate, dar asta a fost viziunea mea la acel moment. Șocul mi se părea prea mare și dintr-o dată mi-am pierdut încrederea în mine.
De la complexele legate de o greutate prea mică, am trecut la alte complexe
Aveam impresia că orice aș îmbrăca ar arăta rău, iar trecerea de la mărimea 34 la 38 la blugi era cel puțin tristă. Postam outfit-uri pe blog cu inima strânsă și rareori găseam o fotografie de care să fiu cu adevărat mândră. Devenisem disperată după clipuri pe Youtube cu tipe extrem de fit, care postau „What I ate today” și începusem să cred că am nevoie să dau jos măcar 10 kilograme pentru a arăta bine. Interesant este că la 56 kg am uitat complet că la 45 kg mă simțeam complexată și voiam să mă îngraș. Am început să țin o „semi-dietă” făcută de mine, așa că vreme de mai bine o săptămână am mâncat puțin (un fruct de dimineață, o supă la prânz, o salată seara). Făceam și sport destul de intens și mă epuizam și mai mult, mai ales că nu aveam energie din cauza lipsei de hrană. Și nu am slăbit deloc. Bă m-am ales și cu dureri de stomac și ușoare probleme de fiere.
Am plâns, m-am supărat, dar norocul meu a fost să-l am pe Andrei lângă mine. Mi-am fost un sprijin extraordinar, mi-a fost alături când noaptea mă apucau momente de tristețe. Mi-a explicat de zeci de ori și am reușit treptat să înțeleg că e normal să te schimbi. E normal să nu mai ai metabolismul din adolescență, iar toate modelele promovate în media nu sunt realistice. O femeie normală nu arată așa:
O femeie normală are celulită, are vergeturi pe fund, nu are abdomenul plat și nici sâni perfect ridicați, perfect simetrici. Aș vrea să înțelegi că nu este în regulă să te lași influențată de niște norme pe care le stabilesc alții. Nu ține dietă ca să îți iubești corpul. Mănâncă sănătos pentru că îți iubești corpul! O femeie normală arată precum acest grup de prietene, fotografiate acum câteva decenii în Franța:
Corpul nostru are nevoie de proteine, de grăsimi sănătoase, de vitamine, de amidon și chiar de carbohidrați. Nu mă mai gândesc la gramele de biscuiți pe care le mănânc și nici la caloriile unui pumn de caju. Voi mânca orice voi avea poftă și știu că îmi face bine, fără restricții și fără paranoia că trebuie să am 90-60-90, când, de fapt, am 85-70-100. Cu aproximație, pentru că nu m-am mai măsurat și nici cântărit de ceva vreme. Viața e atât de frumoasă să ne-o ghideze niște numere! Avem lucruri de învățat, proiecte de făcut, visuri de îndeplinit și oameni de iubit.
De ceva vreme îl urmăresc pe Youtube pe Ralph de la Infinite Waters (Diving Deep), iar una dintre cele mai interesante lucruri pe care le-am auzit este că ori de câte ori cauți confirmări de la ceilalți îți scade încrederea în tine.
Când te privești în oglindă, complimentează-te!
Am renunțat acum la orice înseamnă diete drastice și am început să îmi spun că sunt frumoasă și atrăgătoare în oglindă. Port rochii, fuste și am încredere în mine oriunde aș fi. God damn it, Loredana, ai reușit chiar să obții un post la una dintre cele mai mari companii de cosmetice, cu magazine într-o mulțime de țări din Europa! Și, chiar dacă nu ai acceptat propunerea, a rămas încrederea că poți intra pe o ușă și poți convinge pe cineva că dincolo de mărimea la blugi ești o tipă deșteaptă. Oare ce e mai important, până la urmă?
După toată această perioadă stresantă, am rămas cu 3 obiceiuri pe care le voi avea, probabil, toată viața:
1.Apă, lămâi și ghimbir. Uneori, beau un pahar de apă caldă cu o sucul de la o jumătate de lămâie pe stomacul gol. Alteori, pun într-o sticlă de 1,5L sucul de la o două lămâi, împreună cu ghimbir dat pe răzătoare. Beneficiul pe care eu l-am observat este acela de a regla tranzitul intestinal și de a elimina durerile de stomac. Dar sunt sigură că această băutură are efecte pozitive și asupra imunității, dar și a metabolismului.
2.Hidratare. Mă hidratez din interior zi de zi cu minimum 2L de lichide. Dar asta nu înseamnă că uit de pielea mea. Pentru că folosesc creme de față, este normal să folosesc și creme pentru corp. Pentru că am vergeturi, dar și pentru că o piele hrănită are un aspect mai plăcut, îmi place să înlocuiesc loțiunile obișnuite cu creme speciale. Momentan folosesc alternativ crema restructurantă antivergeturi și crema termică modelantă de la Gerovital. Nu voi susține niciodată că veți scăpa de kilograme cu o cremă, dar dacă putem să beneficiem de avantajele lor pentru pielea noastră, de ce să nu încercăm?
3.Work smart, not hard. Am renunțat la sesiunile lungi și dureroase de sport în favoarea unor exerciții simple, dar eficiente. Prefer să ies mai mult la plimbări în parc, să merg cu trotineta, cu rolele, să alerg. Vedeți aici care sunt exercițiile mele preferate pe Youtube pe care le fac mereu cu drag.
Ce vreau să subliniez este că, din păcate, nu știm niciodată ce este în mintea persoanei de lângă noi. Poate fi o tipă super fit, care să fie apăsată de o mulțime de probleme sau poate fi o tânără ce nu se „încadrează” în norme, dar care să fie foarte încrezătoare. În fond, cine suntem noi să judecăm?
M-aș bucura să vă citesc comentariile legate de acest subiect considerat sensibil de noi, femeile. E momentul să nu ne mai speriem de cântar și nici de oglindă. Ține mine că ești frumoasă, ai un corp sănătos, poți să mergi, poți să gătești, să scrii, să citești. Ești privilegiată. Ești unică!
