Dacă aș putea
administra un oraș sau măcar strada pe care locuiesc, pe cuvânt de onoare că aș
face minuni. Și nu glumesc deloc. Am avut șansa să experimentez, dacă se poate spune așa, zilele
astea străzi care par desprinse din alt secol. Nu doar că trebuie să
beneficiezi de un sistem 4x4 adaptat omului, dar dacă îndrăznești cumva să porți
tocuri, așa cum mi se întâmplă mie uneori, s-ar putea să ai vaga senzație că
nu ești pe drumul cel bun, cu toate că
ești. Ai sezisat paradoxul? Ei bine, să
revenim la procesul de visare referitor la posibilitatea ca eu, tânără domniță,
să pot administra un oraș sau măcar strada mea de zi cu zi. În primul rând,
rolul unei strazi sau al unui trotuar este acela de a fi practicabil, dar și
estetic. Mai pe scurt, strada asfaltată, iar locul destinat pietonilor, printre
care mă număr și eu, să fie amenajat cu pavaje si pavele.
Lipsită de
dorința de a mă lăuda, pot spune că am avut șansa de-a lungul primăverilor pe
care le adun în buchet să vizitez câteva orașe foarte frumos dichisite, cu strazi
curate și pavele minunate. Și dacă stau acum bine să mă gândesc, cred că am
văzut și curți la fel de arătoase și extrem de bine puse la punct.
De ce cred eu că
pavajele sunt senzaționale pentru orice tip de spațiu în care oamenii se plimbă?
Pentru că, pe
lângă faptul că arată foarte bine dacă sunt alese cu inspirație și în ton cu locația în care sunt montate, sunt și foarte ușor de
montat. Sigur, nu sunt eu inginer(ă) și n-am montat vreuna în viața mea, dar dacă
aș pune mâna pe o mistrie și aș vedea un tutorial pe undeva, zău că aș reuși. Cel puțin, așa par pavele de pe site-ul Europav: ușor de montat și accesibile oricui.
Însă, până ca
măcar una dintre doleanțele mele să prină contur, cu siguranță va mai trece ceva
apă pe Dunăre, iar la vârsta mea se vor mai aduna una, două primăveri. Tu să știi însă un lucru, un oraș drăguț nu
se face cu una cu două, ci cu imaginație, inspirație si ceva intuiție feminină... de ce nu?
