M-am hotărât acum o lună să citesc mai mult. Să valorific orice secundă liberă. Să înlocuiesc navigatul seara pe Instagram sau 9gag cu câteva pagini dintr-o carte. Așa că am mers la bibliotecă. M-am pierdut între rafturi, m-am simțit sufocată de numărul mare de cărți și de mirosul lor. Știți cum miroase o bibliotecă? Se simte în aer o energie uimitoare și la fiecare carte atinsă am sentimentul că ea a fost deja pe noptiera cuiva și i-a înseninat serile. Coperta roșie a cărții Tobe, fete și plăcinta periculoasă de Jordan Sonnenblick mi-a sărit în ochi. I-am citit textul de pe spate și m-am gândit că merită. Și așa a fost.
Tobe, fete și plăcinta periculoasă de Jordan Sonnenblick a fost nominalizată de Asociația Librarilor din America drept cea mai bună carte pentru adolescenți din 2005 și, recunosc, acesta a fost un criteriu important după care am selectat-o. M-am gândit că, fiind o carte pentru adolescenți, va fi ușor de citit și îmi va deschide apetitul pentru lectură. Și, într-adevăr, am avut dreptate. Cartea are aproximativ 200 de pagini și cred că am citit-o în trei seri. Deși nu pot spune că e genul de carte plină de suspans, din contră, traiectoria acțiunii e previzibilă, te captivează și te emoționează în același timp, aproape până la lacrimi.
Scurt rezumat, fără spoilere
Fiind scrisă după 2000, sunt înlăturate anumite bariere de scriere. Autorul, Jordan Sonnenblick, abordează Tobe, fete și plăcinta periculoasă într-o manieră extrem de degajată și de sinceră cu privire la personajele sale. Foarte multe pasaje amuzante, în special în început, replici pline de umor și pe alocuri sarcasm fac deliciul aceste cărți care m-a marcat pentru cel puțin câteva zile după citirea ultimei pagini.
Personajul principal, prin ochii căruia este văzută întreaga acțiune, este Steven, un adolescent de 13 ani. Steven este un elev ca toți ceilalți, dar cu o mare pasiune pentru cântatul la tobe. Viața lui și a întregii sale familii se schimbă din cauza cancerului. Jeffrey, fratele mai mic al lui Steven, are leucemie.
Eu când mă gândesc la cancer, mă gândesc la tot ce poate fi mai rău. Văd în fața ochilor picături leneșe ce se scurg rând pe rând din perfuzii, picioare greoaie, obosite, ce abia se târăsc, văd fire da păr lungi și dese în peria de păr, halate albe și papuci de spital. Uneori, cancerul iartă.
Un mare plus pentru veridicitatea emoțiilor îl oferă scrierea la persoana I. Mi-a păcut mult această abordare, din perspectiva martorului, și nu a bolnavului, așa cum m-aș fi așteptat. Surprinzător este că, deși totul este povestit din perspectiva fratelui mai mare, întreaga atenție și toate încertitudinile îl au în prim-plan pe fratele mai mic. Problemele lui cu fetele, cu trupa școlii și cu rezultatele școlare trec în plan secund pentru o vreme. Totul se schimbă, iar drumurile lui Jeffrey către spital și procedurile medicale dureroase devin o rutină.
Permanentul gând care m-a măcinat pe parcursul acestei cărți este acela că ”Nimic nu este drept!”. Și mai trist este că Jeffrey, din cauza vârstei mici, nu realizează exact ce înseamnă leucemia și de ce o are tocmai el.
E interesant de observat cum Steven, de la un frate mai mare morocănos, ajunge să renunțe la orice pentru frățiorul lui mai mic. Starea de sănătatea a băiețelului se înrăutățește odată cu parcurgerea paginilor, iar unele momente îți frâng pur și simplu inima. Am fost foarte aproape să plâng pe parcursul acestei cărți și în mod clar asta înseamnă că Jordan Sonnenblick a știut cum să ajungă la emoțiile cititorului.
Tobe, fete și plăcinta periculoasă de Jordan Sonnenblick, deși este o carte de adolescenți, surprinde prin profunzimea subiectului, prin măiestria cuvintelor și a înșiruirii faptelor. Dacă vă plac cărțile emoționante, care totuși au pasaje amuzante, vă recomand cartea Tobe, fete și plăcinta periculoasă de Jordan Sonnenblick. Eu i-am oferit 5/5 steluțe pe GoodReads.
- Ce alte cărți îmi recomanzi?
