Bună tuturor !
Da, suntem actori fără voie. Jucăm în fiecare moment rolul vieţii noastre şi ne schimbăm în funcţie de situaţii, aşa cum un actor se schimbă de la o piesă la alta. În familie ne purtăm într-un fel, pentru ca la muncă sau cu prietenii să ne purtăm altfel. Nu asta face un actor, îşi schimbă stările mereu ?
Suntem actori buni sau răi, dar tot actori rămânem.
Ne schimbăm de la zi la zi, pentru că tot ce e în jurul nostru se schimbă.
Aşadar, nu e vorba că avem nevoie de teatru, pentru că toată viaţă noastră este un teatru uriaş.
Una dintre cele mai expresive actriţe, Maia Morgenstern este o inepuizabilă sursă de talent, emoţie şi frumuseţe. Am văzut-o pe Maia în toate stările posibile. Am vazut o actrita:
- zâmbitoare, caldă si frumoasă
- gânditoare, macinată de gânduri si sentimente
- cochetă, seducătoare
- disperată, revoltată in această reclamă, la care recunosc ca ma emoţionez până la lacrimi de fiecare dată cand o privesc.
- furioasă, dar emoţionată, intr-un spectacol cu Teatrul Evreiesc de Stat
Toţi ne-am regăsit măcar o dată în toate aceste stări. Aşadar, cine suntem noi ? Nu suntem oare un mix de emoţii, sentimente, trăiri, de replici, scene şi acte ? Nu avem noi nevoie de teatru că să fim oameni ?
Teatrul este cel care ne defineşte pe noi, că fiinţe complexe. Avem nevoie de teatru, avem nevoie să mergem şi să privim o piesă de teatru pentru a ne simţi mai bine şi a ne cunoaşte pe noi înşine. Dacă suntem trişti, alegem o comedie, o piesă amuzantă, care să ne facă să uităm de supărări şi care să ne bucure. Dacă vrem să aflăm lucruri noi, lucruri care ne dau de gândit, alegem o piesă profundă, o dramă, sau chiar o tragedie. Morala e cea care rămâne peste ani în mintea noastră, e cea pe care o aplicăm în propriul comportament.
Din ce în ce mai puţini oameni merg la teatru, iar tinerii parcă îl ocolesc cel mai mult. Obişnuiţi cu ideea de filme sau seriale, rareori se gândesc să meargă să vadă o piesă. Consider că un punct de pornire pentru a încuraja interesul pentru acest domeniu este implicarea profesorilor de la clasă, în cazul elevilor sau studenţilor. Astfel, profesorii pot organiza întâlniri cu elevii la teatru. De exemplu, atunci când la clasa se studiază ,,O scrisoare pierdută" de Caragiale, profesorul trebuie să nu rateze acest spectacol şi să îşi ducă elevii la el. Astfel, elevii ar imbina necesarul cu plăcutul şi ar reuşi să asimileze mai bine subiectul operei studiate.
Teatrul Evreiesc de Stat ne bucură de aproximativ 130 de ani şi se remarcă prin originalitate. Actorii sunt artişti compleţi, care în cadrul spectacolelor cânta, dansează şi joacă, reuşind să transmită emoţii puternice la fiecare spectacol. În ciuda tuturor greutăţilor întâlnite, acest teatru a reuşit să triumfe şi să depăşească toate obstacolele, iar munca lor să meargă mai departe. Eu sunt sigură că vom auzi de acest teatru chiar şi peste alţi 130 de ani, căci treaba lor este deosebită, la fel că şi maniera de abordare a spectacolelor.
Asadar, "Cortina sus !"
Voi când aţi mers ultima dată la teatru ?
________________________________________________________________________________
*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog.
*Pozele nu imi apartin
