sâmbătă, 3 noiembrie 2018

Discurs pentru părinți: ce ne facem cu alimentația copilului?

Aud din spatele scenei prezentările. Simt o încredere și o dorință nebună de a împărtăși cu toți oamenii prezenți tot ceea ce sunt, ce simt și ce gândesc. 

Cine s-ar fi gândit acum cinci ani că tânăra cu probleme de greutate, o acnee serioasă cauzată de dereglări hormonale și o încredere în sine sub nivelul mării va fi azi speaker pentru evenimentul ,,Sănătatea copiilor noștri” organizat de Sano Vita

Nu vă judec dacă nu ați crede, pentru că nici eu nu realizez prea bine ce mi se întâmplă. Știu doar că atunci când am primit invitația am fost atât de entuziasmată, încât am zis da până să aud despre ce e vorba exact. Știi cum e, atunci când ți se oferă o jobul de vis, dar nu știi ce să faci, accepți și înveți pe parcurs. E plină lumea de oameni temători care au ratat trenul vieții lor. Eu nu doar că vreau să urc în al meu, dar vreau să îl conduc. Sunt eu Loredana - mecanic de locomotivă. Și ce mai locomotivă!

Pașii mi se fac tot mai mari și urc cele trei trepte ale scenei. Nu m-am dezis nici azi de stilul meu - teniși și rochie lejeră albă, cu buline, să fie! Când ajung în fața microfonului recunosc că am un nod în gât. Văăăleu, ce de lume! Vreo 200 auzisem, dar parcă altfel e când simți 400 de ochi ațintiți asupra ta decât atunci când vezi un număr pe o invitație. Curaj, avem un scop nobil... START!

____________________________________________________________________________________________________________

Bună seara tuturor!

Când am primit invitația de a fi speaker la evenimentul ,,Sănătatea copiilor noștri” organizat de Sano Vita am țopăit toată seara de bucurie. Apoi mi-am dat seama că nu trebuia doar să țopăi, ci să și răspund și să confirm, ceea ce mă caracterizează 100%.

Deși de vreo cinci ani m-am tot schimbat și, cum îmi place mie să zic, am evoluat, tot cu capul în nori sunt, tot stau visătoare în stația de autobuz în timp ce el trece fără ca eu să urc și tot mă las cuprinsă de gânduri la casă în supermarket și mă trezesc ca dintr-un vis la întrebarea ,,Doamnă, cum plătiți, cash sau card?”. Ceea ce nu poate să însemne decât faptul că mi-am schimbat blana, dar năravul nu prea.

Când am acceptat invitația de a fi azi speaker m-am tot gândit cum să încep, ce să vă spun și ce poziționare să am față de voi. Și cel mai onest este să încep cu punctul critic al vieții mele, acum ceva ani buni, când eu și soțul meu trebuia să facem marele eveniment. Adică nunta, domnule. Organizasem tot, eram extrem de mulțumită și abia așteptam să treacă lunile. 

Numai că între timp, din cauza lipsei unei preocupări pentru sănătatea mea, am ajuns să mă pun vreo 8 kilograme. Și, ca să ne înțelegem, nu erau 8 kilograme peste 50, ci peste ceva mai mult. Și când cu două luni am văzut că la probă nu îmi venea rochia, am avut un moment în care am cedat și mi-am zis că dacă ACUM nu schimb ceva, nu o să mai am niciodată motivația să o fac cu adevărat.

Credeți că înainte nu mai încercasem? Ohooo! Petreceam ore pe YouTube, forumuri, bloguri, Instagram și vedeam o mulțime de rețete ce arătau minunat și programe alimentare ce păreau realizabile. Încercasem budinca de semințe de chia, ronțăiam migdale, caju sau nuci și beam apă infuzată cu lămâie și ghimbir. Dar ce efecte să aibă când la 10 seara parcă ar merge niște Netflix&cipsuri, iar sâmbăta un Smart Menu de la KFC e must have. Să nu mai spun că la muncă e așa greu să reziști tentației de a nu comanda cu colegii pizza cu pui și gorgonzola sau mâncare chinezească... 

Și am început cum nu se putea mai bine schimbarea mea: am mers la un nutriționist, mi-am făcut abonament la sală și am apelat la un antrenor personal. Am aflat de la amândoi cum te poți bucura în viață de TOATE dacă știi să o faci corect și că poți mânca și cartofi, și carne, și brânză, și pâine, doar că nu împreună. Că există și alte moduri de a găti mâncarea exceptând prăjitul. 




Și am descoperit GUSTUL mâncării, dragii mei. Am descoperit gusturi pe care nu le simțisem niciodată și mi-am dat seama ce bucățică mică din lumea gastronomică încercasem până atunci. Am început să mă joc cu aromele, am aflat ce  sunt hrișca, meiul, mierea de manuka, goji, fulgii de drojdie inactivă, pudra de roșcove, germenii de grâu și câte și mai câte. Și am slăbit și sunt acum această zeiță cu un corp de invidiat... glumesc, bineînțeles.

Problema, dragilor, e cum implementăm noi un stil de viață sănătos copiilor noștri. Iar primul argument este prin puterea exemplului. Say whaaaat? O știți pe aia cu Monkey see, monkey do? Așa că dacă tu comanzi pizza, cum te aștepți ca prichindelul tău să își mănânce legumele lângă tine? 

De ce e important să ne creștem copiii sănătoși? Probabil vă întrebați, că ce Domnule, noi am trăit la țară și mâncam pâine cu untură și jumări din găleată în beci și ia uite ce bine o ducem! Da, dar ce nu vă mai amintiți voi e că mâncați carne doar duminica, iar aia era o găină de curte, porc doar iarna, că mâncați roșii și castraveți direct din grădină, iar mamaie nu folosea conservanți, coloranți și nici potențiatori de arome.

Din păcate, trăim vremuri mai grele, iar copiii copiilor noștri e posibil să nu aibă unde să meargă la țară să simtă toate astea și vor crede că văcuța e mov cu buline albe ca în reclama la ciocolată de la televizor.

Și cum îi facem pe mofturoși să mănânce fructe, legume și alte preparate pline de vitamine și nutrienți?

NU le dați copiilor ceva ce nu place din tot sufletul. Nu-i chinuiți. Nu TREBUIE să mănânce neapărat varză de Bruxelles la fiecare masă (apropo, nepoțica mea mi-a zis că miroase ca nisipul pisicii ei, Zuzi). Dacă micuțului tău îi place să stea pe scăunelul lui și să mănânce morcovi, avocado, paste și quinoa cu roșii, lasă-l o perioadă așa. Noi știm că mai strecurăm acolo și niște castravete, curmale, migdale, semințe de chia, țelină mărunțită sau altele. Nu îl forța, împreună veți învăța și veți trece peste perioada de diversificare. Vă asigur.

Când deja crește, e altă treabă. Tot la capitolul educație intră și educația alimentară, v-ați gândit? Cei 7 ani de acasă de care vorbește toată lumea presupun și o bază a modului în care copiii voștri se poziționează în relația cu mâncarea. E ceva față de care au o dependență, e ceva ce fac doar pentru a trăi sau se gândesc de ce nu există o pastilă magică ca să scape de chinul de a mânca?

Propun să facem totul cât mai distractiv și să începem prin aranjarea mâncării în moduri cât mai creative, astfel încât cei mici să fie fascinați de farfuria lor. Iar voi veți fi cei mai tari părinți! 


Chiar dacă sunt mici, copiii înțeleg și tot ce voi le spuneți despre alimentația lor le va rămâne fixat pentru tot restul vieții. Un copil încurajat să aibă alegeri sănătoase va alege sănătos și când va deveni adult. 

Informați-vă! Căutați! Descoperiți! Sunt atâtea surse, atâtea cărți, atâția oameni minunați care vă pot ajuta să reușiți în acest domeniu. Fără scuze. Știu că nu avem timp să mergem prin oraș să căutăm tot felul de ingrediente, dar sunt la un click distanță pe site-ul www.sanovita.ro... Uitați-vă doar câte categorii de produse puteți bifa dintr-o singură comandă online:


Dacă îmi e frică de eșec și mie? Ohooo! Sunt terifiată! Dar nu o să mă dau bătută și ȘTIU că peste 3 luni, când pitica mea va veni pe lume, voi face 110% pentru a fi cea mai bună mămică pentru ea.


________________________________

Articolul Discurs pentru părinți: ce ne facem cu alimentația copilului? participă la Proba 14. Pledoarie pentru sănătate (Sponsorul probei: Sano Vita) în cadrul competiției SuperBlog 2018.

Sursă fotografii: https://www.sanovita.ro/, http://pad.foodideasrecipes.com, https://unsplash.com 

Niciun comentariu:

Pagini