14 august 2015

Adevărul a fost spus: nu am curaj să mă tund!

Trebuie să vă spun încă de la început că niciodată nu am fost genul care să facă ORICE pentru a avea părul lung și strălucitor. Nu știu dacă e o întâmplare sau nu, dar părul meu crește destul de repede și nu se despică aproape niciodată. Nu îi fac mare lucru, iar rutina mea de îngrijire este extrem de simplă. 

Folosesc tot felul de șampoane și sunt mereu în căutarea unuia care să mă mulțumească pe deplin. Folosesc apoi un balsam de păr sau o mască, iar preferata mea e cea Placenta de la Kallos. Usuc părul natural, iar când e încă jilav aplic câteva picături de ulei la vârfuri - depinde ce am prin casă, de cele mai multe ori prefer argan sau cocos. În ultimele luni rareori mi-am adus aminte de o mască hidratantă cu uleiuri, deci... cam atât! Mă tund de 1-2 ori pe an, dar doar vârfurile. În ultime vreme mi s-a pus pata că vreau să mă tund scurt. Mi-am promis mie că o voi face și... nu am curaj. 

În primul rând, am vrut să amân până la toamnă pentru că, în mintea mea, dacă mă tund scurt nu mai pot prinde părul și voi muri de cald. Dar adevărul este că pur și simplu nu am curaj. Zău că le înțeleg pe fetele care plângeau prin emisiunile lui Botezatu când le punea să se tundă. Bineînțeles, cea mai mare temere pe care o am e că voi regreta amarnic decizia și că voi aștepta ani buni până ce părul va crește. Și apoi va trebui să dau banii pe tot felul de soluții care să accelereze creșterea părului sau chiar că mă voi uita și la site-urile cu extensii. Sigur voi ajunge prin categorii dubioase, de genul brazilian virgin human hair full lace wigs, care îmi vor promite că voi fi iar Ileana Cosânzeana.


În capul meu, coafura pe care o visez arată senzațional: un bob lung, pe care să îl port mereu ondulat, rebel, gen wavy curls. Și ce mă fac dacă arată ca în fotografia de mai sus? E clară treaba, folosesc și eu autobronzant până devin așa măslinie ca modelul.

Până una alta, mă mai gândesc și întorc problema pe toate părțile. Voi ce spuneți: să mă tund sau nu?