Prin oras beculetele au inceput sa isi faca aparitia. Atarna elegant de fiecare stalp, iar in supermarketuri decoratiunile pentru sarbatori asteapta cuminti pe rafturi. E clar, luna cadourilor se apropie cu pasi mici si repezi.
Facultatea nu-mi da pace, jobul, fie el si part-time, ma secatuieste de orice farama de energie ramasa, iar afara-i frig de crapa pietrele. Nu-mi place frigul, de fapt nu mi-a placut niciodata, insa acum e tardiv sa ma plang de asta cand iarna e abia la inceput. Primavara e departe, vara nici nu mai vorbesc, toamna doar ce si-a luat ramas bun, asa ca singura solutie este crearea propriului meu anotimp. Nu stiu ce nume ar putea avea, insa stiu exact ce destinatie voi avea spre a-l intalni. Londra este destinatia mea si cred ca ar fi dragut ca si numele anotimpului meu sa fie acelasi: Londra.
Asadar, nu mai este timp de pierdut. Trebuie sa trec la treaba si sa programez totul pana la ultimul detaliu. Aveam in ajutor site-ul BileteAvion.ro, care ne oferea servicii de calitate la preturi mici. Primul lucru pe care il fac este sa pun mana pe telefon si sa-mi sun prietenul pentru a-l anunta ca peste cateva saptamani vom afla ora exacta de la domnul Big Bang. Apoi merg pana la bucatarie pentru ca ceaiul meu era gata. Ibricul urla de mama focului. Imi torn o cana si ma mut inapoi in camera pentru a lua internetul la puricat.
Nu dureaza foarte mult si gasesc cea mai buna oferta raportata la perioada in care vreau sa ma incadrez. Directia Craiova-Londra era deja tiparita pe biletul meu si al prietenului meu. Peste 2 saptamani urma sa fiu in acel oras minunat la care am visat demult.
A doua zi ma apuc deja de cumparaturi, pentru ca in mintea mea totul era contra cronometru. La cat de nerabdatoare eram, mi-as fi facut bagajul inca din seara in care rezervasem biletul online. Insa m-am abtinut , demonstrandu-i prietenului meu ca sunt o persoana cerebrala, care nu se arunca cu capul inainte.
Tic tac. Timpul a trecut si iata-ma in dimineata plecarii. Aveam zborul la ora 13:25, deci ne trezim cu noaptea in cap cu toate ca checkin-ul era facut online. Cu bagajele burdusite, ne urcam in taxi si pornim spre aeroport. Acolo urmam procedurile si ne imbarcam fara nicio problema, insa emotiile abea acum incepeau pentru ca eu nu mai zburasem niciodata. Oamenii din avion pareau foarte relaxati, asa ca ma relaxez cu gandul ca n-are ce sa se intample. Andrei, prietenul meu, mai zburase de 2 ori inainte, asa ca ii pasa mai putin si tot ce putea sa faca era sa se amuze pe seama panicii mele.
Avionul porneste in tromba, bagandu-ma in scaun, iar in momentul decolarii urechile mele o luasera razna. Andrei citea linistit o carte. Zborul decurge fara probleme, cu exceptia catorva turbulente usoare. 2 ore mai tarziu, am aterizat in sfarsit. Inima imi batea cum nu mai batuse niciodata. Eram atat de emotionata si ma grabeam sa ne luam mai repede bagajele si sa o pornim la drum. Zis si facut, iar imediat ce terminam cu formalitatile de la aeroport ne urcam intr-un taxi simandicos si pornim spre hotelul unde facusem rezervarea. Totul mi se parea cu susul in jos si cu stanga-n dreapta. Atat de ciudat mi se parea ca in Londra se circula invers de cum eram eu obisnuita, iar oamenii erau cu adevarat niste domni in adevaratul sens al cuvantului.
Odata ajunsi la hotel, suntem intampinati cu caldura si amabilitate. Suntem condusi catre camera noastra, camera cu numarul 53. Era perfecta, curata si ingrijita. Despachetam pe repede inainte si ne schimbam in haine ceva mai comode pentru a porni la pas prin marea si frumoasa Londra.
De cum iesim din hotel, vantul parca ne imbratiseaza si ne mangaie obrajii si parul. Picura usor, insa asta era perfect normal pentru o zi in Regatul Unit. Strazile erau curate si super circulate. La fiecare pas aveam senzatia ca interactionez cu diverse colturi ale lumii. Oamani de toate nationalitatile trec pe langa mine. Unii faceau fotografii, alti pur si simplu pareau ca se grabesc spre nicaieri.
La un moment observam un autocar ce facea turul orasului. Nu stam mult pe ganduri si ne luam 2 bilete. Ne imbarcam cu incredere si pornim la drum. Ghidul ne vorbea despre fiecare locatie pe langa care treceam. Inca incercam sa ma obisnuiesc cu faptul ca mergeam pe partea stanga. Totul avea un alt sens acolo, iar gandul ca am putea sa ne mutam aici intr-o buna zi imi incolteste in minte exact ca un spic de grau.
In zilele ce au urmat am salutat Big Bangul si ne-am reglat amandoi ceasurile dupa el; am salutat celebri soldati de la palatul Buckingham, desi n-am primit nici macar un zambet inapoi si ne-am bucurat de fiecare clipa.
Am facut sute de poze pentru a pastra cele mai frumoase amintiri, insa cel mai important lucru este acela ca ne gandim serios ca in viitorul apropiat sa ne mutam aici pentru ca, pur si simplu, al 5-lea anotimp ar putea tine pentru totdeauna.
We love London and London loves us back.
We love London and London loves us back.
