2011. Petrecere de Sfântul Andrei, într-un loc destul de retras, populat cu tineri de vârsta noastră. Mersesem cu grupul, eu fiind una dintre sărbătorite, deşi, probabil nu există prea multe persoane care să ştie că mă numesc şi Andreea. Primisem un buchet de flori şi ceva ciocolată înainte, care rămăseseră la cineva în maşină. Era o atmosferă plăcută, muzica era însă puţin cam tare pentru gustul meu. O altă sărbătorită, de la altă masă îşi primea cadourile. Îmi era tare antipatică, o vedeam prin liceu şi mi se părea arogantă peste măsură, o fire cu care nu m-aş fi împrietenit niciodată. Nu că eu aş fi foarte uşor de înţeles, dar pe ea pur şi simplu nu o agream. Prietenele ei îi dăruiseră flori, o rochiţă simpatică şi un parfum, după cum putusem să văd. Ea a fost tare curioasă să simtă aroma acestuia, încât a pufăit de câteva ori în aer. În acel moment m-am pierdut. Eram la 2 metri distanţă şi totuşi am putut să desluşesc clar o aromă uimitoare, care simţeam că mă caracterizează.
Puteam simţi foarte clar un parfum floral, fresh, exact pe gustul meu. Era toamnă în toată regula, dar în acele momente simţeam că trecusem peste iarnă şi ne aflam în mijlocul primăverii, când ultimele firimituri de zăpadă se topeau. Note lemnoase, flori de liliac şi uşoare accente de fructe erau cuprinse într-un singur parfum, care emana feminitate. Eram geloasă. Acela trebuia să fie parfumul meu. Acum o uram pe tipă şi mai mult, voiam cu orice preţ să aflu ce parfum era acela şi să mi-l cumpăr. Nici măcar sticluţa nu o remarcasem, căci poate aş fi recunoscut-o şi aş fi căutat într-un magazin de parfumuri online. Nu aveam nicio informaţie. Putea fi orice. Trebuia să îmi calc pe demnitate şi să merg să întreb. Era ultimul lucru pe care voiam să îl fac, dar ce nu face o femeie pentru un parfum bun?
Am mers resemnată către masa ei cu un scop precis. Probabil că am părut ciduată, dar exact aşa s-a întâmplat:
"Bună, îmi cer scuze că vă deranjez discuţia. Am observat că ai primit un parfum de la prietenele tale şi nu că aş sta cu ochii pe tine sau că te-aş urmări, dar îmi poţi spune, te rog, cum se numeşte?"
Bineînţeles, ea a început să râdă, iar prietenele ei îşi dădeau coate, felicitându-se pentru cadoul ales. Răspunsul nu a întârziat să apară:
"Sigur, e Bvlgari Omnia Amethyste, aşa văd că scrie aici. Şi mie îmi place, avem gusturi bune amândouă!"
Nici nu îmi mai păsa că ea încerca să fie prietenoasă, îmi făcusem interesul. Am fugit la masa mea, mi-am scos telefonul şi am început să caut detalii despre preţul şi caracteristicile acestui parfum Bvlgari. Filmuleţul de prezentare m-a impresionat, totul arăta foarte profesionist şi ideea de primăvară transmisă era aceeaşi cu cea pe care o avusesem eu la prima "mirosire".
Parfumul părea atât de feminin şi de delicat, florile de liliac făcându-mă să îmi doresc şi mai mult să îl am. Am căutat detalii despre preţ şi despre site-uri care îl comercializează. Am ajuns pe site-ul onlineparfum.ro, unde am văzut că avea un preţ de 174 lei pentru o cantitate de 65 ml. Destul de rezonabil, având în vedere faptul că eram moartă după aroma lui. Când am intrat în posesia lui am fost cea mai fericită. Am uitat o vreme de celelalte parfumuri pe care le aveam în colecţia mea, iar toate hainele mele căpătasera această aromă florală.
Încă mai sunt înnebunită după acest parfum, iar aroma lui mă scoate în orice moment din stările de tensiune, tristeţe sau monotonie pe care le mai am uneori...
Articol scris pentru SuperBlog 2014
