29 august 2014

24h fără internet sau cum i-am scos peri albi lu' nenea de la Romtelecom


   Acasă, în oraş, am internet şi televiziune RCS-RDS. Nu zic că sunt perfecţi, dar pe cuvând că în patru ani de contract o singură dată am sunat pentru deranjamente la internet. Şi atunci era problema de la laptopul meu, mi s-a explicat ceva de placa de reţea. Am cumpărat un router wireless şi-am scăpat de problemă. De atunci, pe unde merg, iau router-ul după mine, că altfel nu mă pot conecta cu laptopul. Asta nu-i problemă, nu mă deranjează. 
   De ceva vreme mă aflu la părinţii mei, unde singura variantă de a avea internet este Romtelecom (ca să nu mai spun că avem tot pachetul: telefonie, internet, televiziune, telefon mobil Cosmote cu abonament). Mi-am instalat frumos router-ul Wifi legat de router-ul Romtelecom şi am funcţionat asa vreme îndelungată. Alaltăieri, după o furtună de-o noapte, dimineaţa nu era electricitate. Telefonul fix cu receptor mobil avea nevoie de curent, iar totuşi pentru a-l putea folosi, mama l-a instalat pe celălalt clasic, cu fir. Am stat fără energie electrică până pe la ora 14, când în sfârşit s-a întâmplat minunea. A venit electricitatea şi surpriză: nu era internet. Am luat la desfăcut toate cablurile, am refăcut toate conexiunile şi degeaba. Am aşteptat până la ora 16, tot sperând că "e de la ei" şi îşi revine. Şi nu şi-a revenit.

   Când am văzut că vine seara, am sunat la 1930 pentru a cere ajutor. Mi-a răspuns o domnişoară incredibil de plictisită, care mă tot punea să scot cablul X şi să-l bag înapoi, să verific dacă router-ul e băgat în priză (Are you fuckin' kidding with me? Normal că e în priză, doar nu sunam până să mă asigur de asta) şi alte banalităţi. Nu ştiu dacă ea făcea ceva acolo sau doar aşteptam, dar din 2 în 2 minute mă mai întreba: "S-a schimbat culoarea becului acum? Nu? Hmm.. Dar acum?". După ce n-am scos-o la capăt, a zis că a doua zi va ajunge o echipă între orele 10-12. Şi uite aşa am rămas toată seara fără internet. Apropo, sfat tare folositor: să aveţi mereu 2-3 filme descărcate în laptop pentru astfel de momente, că altfel jucaţi Solitaire toată seara.

   A doua zi la ora 9 fără ceva m-am trezit, m-am dus la baie şi am apucat doar să intru în cameră şi aud  deja claxonând maşina lu' nenea de la Romtelecom. Păi bine domne', la ora asta? Nici patul nu l-am făcut, eram şi în pijamale (asta însemnând colanţi în dungi şi tricou cu I  NY). Şi totuşi era bine, venise omu' şi avea să îmi rezolve problema. Un nene rece şi ursuz la vreo 50+ şi-a luat tot echipamentul şi a intrat, de zici că era pregătit de mers pe munte. Se uită la toate cablurile, care unde duce, le scoate şi răscoate şi constată: "Da, nu e de la dvs.". Eh, asta da uimire, i-aş fi spus, că doar arăta: "Internet status=Down". Pleacă el şi zice că se duce la centrală, să fiu pe fază să raspund la telefon când mă sună el. După 20 de minute mă sună, întrebându-mă dacă nenorocitul ala de beculeţ verde se făcuse sau nu portocaliu. Zic că nu, era încă verde o felie de lemon. Foarte mirat, închide şi se reîntoarce acasă. Urmăreşte cursul cablului, scoate scara din dotare şi se urcă pe stâlpul unde erau legate toate cablurile posibile şi imposibile. Se întoarce în casă şi constatăm amândoi: beculeţ verde, internet down.
   Sună pe X de nu ştiu unde şi cere nu ştiu ce reconfigurare. Aşteptăm, reconfigurare făcută şi nimic. Resetează router-ul şi mă pune să scriu parola. Parola este numele de familie cu litere mari, dar se pare că nenea nu are încredere în mine. Îi zic că asta e, aşa a fost mereu şi-mi cere contractul. De unde să-l scot? Nu ştiu eu pe unde pusese mama ca să-l iau, aşa că nenea cu păr alb de la Romtelecom sună un alt nene să-i spună username-ul şi parola. Normal că avusesem dreptate. Din nou nedumerire. De ce nu merge domne, că doar două la primărie, două la prefectură...

   Luăm împreună la puricat toate cablurile şi ochii îi rămân aţintiţi pe adaptorul de mai jos. 


   Habar nu am ce e sau cum trebuia montat, dar cert e că era ataşat de sistemul de cabluri înainte să fie introdusă mufa care ducea spre router. N-am idee dacă înţelegeţi, cert e că aceasta practic punea o condiţie semnalului primit: fă doar telefonul fix să meargă şi nu o lăsa cumva pe disperată să aibă acces la internet. Mama făcuse conectarea asta mirculoasă când nu era curent electric şi voia să schimbe telefonul fix.  Nenea scotea fum pe nări, ca şi cum descoperire America, dar reproşa echipajului că răscolise degeaba tot pământul. Scoate el adaptorul, introduce cablurile pe direct, conectează router şi ghiciţi minunea: încă nu mergea. Păi cum să meargă, aşa uşor? Se întoarce abătut la calculator, restartează routerul şi degeaba. "N-am putea să mai introducem o dată username-ul şi parola? Eu aşa fac de obicei când mai face probleme", am îndrăznit eu să afirm. Până la urmă mă ascultă şi face şi asta. Am stat cred 5 minute să găsească nenea toate literele, timp în care mi-aş fi putut face manichiura. Şi pedichiura.

   Reintroduce el parola şi apasă "Submit". Minune, surle şi trâmbiţe, butonaşul meu portocaliu revenise!  Răsuflam uşurată, ştiam că merge. Şi totuşi, nenea de la Romtelecom voia să îmi demonstreze că merge şi să intre pe Google. Tastează el cu litere mari "WWW" şi nu găseşte punctul. Mama lui, unde să se fi ascuns? Încearcă "WWW,GOOGLE,RO" şi nu-i mergea, dar el credea că nu merge internetul şi de asta. 

   "Ştiţi, lăsaţi că tastez eu. Rămân să conectez şi router-ul Wifi, nu-i problemă."  Nu a renunţat însă la aerul de superioritate. Mă considera vinovată că îl făcusem să vină la mine de două ori, să plece la centrală, să se urce pe stâlp degeaba, când soluţia fusese de la început sub nasul lui. 

   Iar acum eu întreb: cine este vinovatul? Eu că nu am ştiut care e treaba cu adaptorul buclucaş, mama că a încercat să facă un hocus-pocus cu montarea lui sau nenea de la Romtelecom că n-a observat de prima oară şi a muncit degeaba?