18 aprilie 2014

Visez pantofi, oare ce semnifica asta ?



   Nu stiu cati dintre voi stiti, dar am o imaginatie teribil de bogata. De obicei "ma loveste" seara, sau mai degraba noaptea, cand ma pun in pat. Nu pot sa adorm pana nu-mi creez in cam milioane de scenarii ireale si irealizabile, caci parca doar astfel pot sfarsi adormind. De cele mai multe ori noptile sunt goale, fara vise tumultoase, dar am si momente cand visez mult si profund.
   Zilele trecute am adomit intr-un final, dupa ce m-am gandit mult la pantofi, sandale, botine, balerini. De ceva vreme ma obsedeaza acest gand si desi pana acum nu-mi cumparam pantofi prea des, acum sunt innebunita dupa ei si as vrea sa-i am pe toti pentru mine. Investighez site-uri, caut informatii, cutreier magazinele pentru a vedea ce perechi apar si cum pot face fata tentatiilor.
   Printre sutele de ganduri, ochii mi s-au inchis si am inceput sa cad in gol, acea senzatie disperata pe care o stim cu totii si pe care am avut-o cel putin o data dormind.
   Cu toate acestea, acest sentiment insemna pentru mine atunci trezirea din somn. Incepea o noua zi, trebuia sa-mi fac cafeaua, sa ma spal pe dinti, sa ma aranjez si sa ies din casa. Eram somnoroasa, bineinteles ca ma culcasem tarziu si regretam asta ca de fiecare data. Mi-am luat in picioare papucii de casa si am plecat ciufulita in baie. Aceeasi oglinda, aceeasi fata de morocanoasa, acelasi ritual. Am pus in ibric apa pentru cafea si o lingurita de zahar, apoi am plecat sa fac patul. Adormisem cu o carte plictisitoare pe piept, care cazuse si astfel pierdusem semnul... Am strans-o, nu-mi prea pasa, si-asa nu era genul meu. Am strans plapuma, apoi am asezat patura. Am tras draperiile: era innorat, plouase toata noaptea, pesemne. Urasc vremea asta mohorata de dupa, desi iubesc teribil ploaia. N-am apucat sa deschid bine geamul, ca am fugit inapoi in bucatarie, unde fierbea apa pentru cafea. Am baut-o dupa aceea, am luat niste bascheti vechi, o pereche de blugi tip "boyfriend jeans", o bluza rosie si un cardigan lung cu imprimeu tribal si m-am imbracat imediat, pregatita sa plec. Nu am acordat importanta deosebita machiajului, dar am aplicat pe buze un ruj rosu, care-mi dadea mereu o stare de bine. Am inchis casa dupa ce i-am lasat niste mancare hamsteritei. Am iesit din bloc si m-am intalnit cu o vecina mai in varsta pe care am salutat-o. Nu stiam cum o cheama, dar mi-a imprumutat de vreo doua ori o tigaie pentru clatite si i-o inapoiasem doar o data.
   Am ajuns in parcare incercand sa evit toate baltile posibile. Nu va imaginati ca am masina, pur si simplu pe acolo scurtez drumul. Cativa oameni cu pelerine negre mi-au atras atentia, mai ca-mi venea sa le spun:
- Aloo, a trecut ploaia, rasare el soarele. Daca avem noroc, poate vedem si curcubeul.
   Ajungand pe strada principala si indreptandu-ma catre statia de autobuz am vazut cel putin 10 oameni imbracati toti in negru. Poate veneau de la vreun parastas cu totii, desi nu pareau sa se cunoasca si se indreptau in locuri diferite. Am trecut cu vederea repede si am inceput sa astept 3-ul, ca in ficare dimineata. Mereu il pierdeam, nu stiu cum, parca imi facea in ciuda. Vedeam insa acolo aceleasi fete zilnic aproape, asa ca am urcat binedispusa. Am avut insa parte de un soc. Toata lumea se uita la mine, eram singura imbracata altfel de acolo. Toti purtau numai negru, toti erau la fel. Tanara din fata mea care mereu mergea la munca imbracata superb, acum era intunecata din cap pana-n picioare. Si ce pantofi frumosi avusese ieri...


   Iarasi o eleva in clasa a VIII-a, fiica unei foste profesoare purta mereu niste sandale tare simpatice si vesele, iar azi predomina negrul.


   Initial m-am speriat, apoi m-am gandit ca poate era vreo campanie de sustinere pentru cineva, vreo chestie organizata la nivel national pe care eu am ratat-o, asa ca am hotarat ca trebuie sa ma uit mai mult la televizor.
   Ma simteam insa judecata, parca faceam ceva gresit. Eram ca intr-un musuroi de furnici, iar eu nu aduceam nicio graunta. 
   Speram insa ca se va termina, dar tot orasul era la fel. M-am trezit in centru, unde disparusera pana si tarabele cu dulciuri si chestii handmade, inconjurata de oameni tristi, imbracati in negru. Toti veneau spre mine, asa cum toti corbii vin sa manance din acelasi cadavru. Nu stiam ce vor sa faca, trageau de mine ca niste zombi disperati. M-am trezit.

   Fusese doar un vis. Caderea in gol nu insemnase trezirea, ci doar somnul meu adanc. Slava cerului pentru asta, nu as fi putut sa traiesc cu acele reguli.
   Dupa aceasta experienta,daca as putea, as interzice culoarea negru. Negrul nici macar nu e culoare, de fapt, e o nonculoare, dar tot l-as interzice. Fug de negru cand imi cumpar haine si am fugit mereu, poate si pentru ca sunt slaba si nu vreau sa subtiez deloc.

   Ciudate vise am nu-i asa? Voi ce culoare ati interzice?