16 februarie 2014

Ajutor, sunt o soferita groaznica !

Buna tuturor !   


    Aceasta postare va fi una putin mai diferita. Nu stiu cate aveti permis sau conduceti deja, dar sunt sigura ca va va fi utila experienta mea de obtinere a permisului auto si ca, pe alocuri, va vor amuza intamplarile mele.

    Anul trecut, pe 29 aprilie am implinit 18 ani. Obsesia parintilor mei a fost ca odata cu implinirea acestei varste sa imi iau permisul de conducere: nu se stie cand mai ai timp, vine bacul, e bine sa fie acolo si alte motive m-au facut sa ma supun acestui chin, care mi-a distrus putin din bucuria vacantei de vara trecuta.
   Alegerea insctructorului nu a fost grea, caci este un prieten de-al tatalui meu si practic ,,mi s-a impus" sa fac cursurile cu domnul X. Inainte de prima ora, tatal meu a zis sa incerc totusi sa conduc putin, pe camp, masina lui. Nu cred ca va puteti da seama ce dezastru reprezinta prima experienta intr-o masina. Dupa ce am reusit sa o pornesc(caci mi se oprise motorul de vreo 5 ori inainte), m-am confruntat cu alta corvoada: mentinerea directiei de mers. Desi soferul sta in stanga, eu aveam impresia ca ma aflu in centrul masinii si uite asa trageam mereu ba spre dreapta, ba spre stanga si niciodata nu reuseam sa mentin banda mea de mers. Am coborat dupa 100m, in timp ce taica'meo se uita la mine si parca-si spunea  ,,Doamne, n-o sa ia in veci permisul si am si platit scoala deja."
   Primul curs a fost chinul de pe lume. Dupa ce ca nu stiam nici macar sa schimb viteza, instructorul m-a pus sa merg pe cel mai serpuit drum de la periferia orasului. Mi-era al naibii de teama ca o sa sa fac vreo nefacuta(de asta si opream aproape cand vedeam masina venind din sens invers), eram transpirata toata, ma uitam doar in fata(nici vorba sa ma uit in oglinzi), iar domnul ma mai si tinea de vorba, intrebandu-ma numai tampenii. Abia apoi mi-am dat seama ca el doar incerca sa ma faca sa fiu mai relaxata si sa pot fiu atenta in mai multe locuri in acelasi timp.
   Al doilea curs l-am facut direct in oras, pe stradute mai goale, dar tot nu pot uita cate injuraturi si claxonari mi-am luat. Ii inteleg totusi pe sarmanii soferi, caci eu mergeam cu viteza a doua si era linie continua. Ma tot gandeam cum o sa reusesc eu sa conduc bine, cum o sa pot eu sa merg macar cu 40km/h, cand stateam intr-o panica totala si eram de neclintit cu mainile intepenite pe volan.
   Tin minte ca dupa vreo 5-6 sedinte eram totusi ceva mai increzatoare, cand am avut o zi extrem de proasta si mi-a picat de tot moralul. Facusem tot ce nu trebuia sa fac: intrasem pe interzis, nu oprisem la stop, nu dadusem prioritate in giratoriu; tin minte ca greseam incontinuu si-mi venea asa de tare sa plang, ca abia asteptam sa se termine programul si sa ajung acasa.
   Prima si ultima ora de legislatie a fost total inutila. Nu am invatat nimic, doar am facut un chestionar, pe care l-am picat cu brio si nici nu am inteles mai nimic din explicatiile profesorului. Nu am mai mers, caci am preferat sa invat singura pentru examenul teoretic (pe atunci credeam ca nu e mare lucru).
    Dupa cea de-a saptea sedinta, incepusem deja sa ma descurc mai bine: puteam sa merg chiar si cu a treia si ma uitam si in oglinzi ! Atunci mi-am dat seama ca voi termina insa scoala si va trebui sa-mi programez examenul. Am inceput sa citesc cartea de legislatie si sa retin cateva informatii, dar totul era in zadar. Degeaba citeam teoria, daca atunci cand faceam teste nu depaseam 16-17 puncte. Am inteles ca nu voi reusi niciodata sa iau cele 22 de puncte nenorocite astfel. 
   Trebuia sa existe o alta solutie.  
   Multe persoane spuneau ,,Eu n-am citit niciodata cartea, doar am facut chestionare", asa ca am inceput sa caut si eu astfel de siteuri cu chestionare. Tin minte ca am lucrat cateva zile pe ceva site-uri, incepeam sa ajung la 20 de puncte, cand am aflat ceva ce m-a dezamagit si mai tare: unele intrebari si raspunsuri erau gresite ori aveau mai multe variante corecte. Am realizat ca poate facusem astfel de chestionare si poate retinusem ceva gresit. Nu voiam sa reprodus la examen o idee gresita si sa pic. Am facut multe chestionare si am avut siguranta ca sunt corecte, ca invat ceva bine, ca nu voi fi indusa in eroare. Timp de doua saptamani am facut aproximativ 5 chestionare pe zi si reuseam sa obtin uneori chiar maximul de puncte. Am terminat scoala si am programat examenul imediat, fara sa mai am nevoie de timp de invatat in plus. 
   In ziua examenului teoretic aveam niste emotii groaznice, eram asa de speriata incat am mers nemachiata, cu parul prins in coada,imbracata in blugi si tricou. Stand la coada, am aflat ca trebuia sa fac si poza in aceeasi zi si m-a cuprins o ura teribila fata de instructor, ca nu ma anuntase ca atunci fac si poza pentru permis, caci sigur m-as fi aranjat si eu putin. Dupa ce faci o poza aratand asa de rau, increderea coboara si mai mult. Am ajuns la calculator si am inceput sa raspund doar la intrebarile stiute. Am lasat pentru final intrebarile unde eram nesigura si adunasem 18 raspunsuri corecte si 0 gresite. Ma gandeam ca nu voi mai raspunde la inca 4 si ca voi pica, dar nu a fost asa. Multe intrebari au fost identice cu cele facute de mine ininte pe site, astfel ca am luat examenul cu 24/26, gresind la intrebarile de care-mi era cel mai teama: contraventii, sanctiuni.
   Am programat traseul peste nici o saptamana. Am mai facut cu insctructorul doua ore suplimentare, pentru a fi mai pregatita.
   Dimineata, asteptam cu totii sa vedem ce politist ne va evalua si, bineinteles, cel de care se temea toata lumea mi-a picat fix mie. Am fost prima in acea zi si am urcat la volan tematoare, dar incercam totusi sa par sigura pe mine, sa nu observe cat de frica imi era. Am pornit masina, am facut o parcare cu fata(multumesc si azi lui Dumnezeu ca nu m-a pus sa fac gararea, pe care o stapaneam cel mai putin), am facut plecarea din rampa, am intors din trei miscari, am condus prin oras vreo 10 minute, avand giratorii, pietoni, semafoare. Motorul nu mi s-a oprit, dar la cat de panicata eram cand il vedeam asa dur si zicand ,,La dreapta !" am uitat sa facut o gafa destul de mare. Fiind cu viteza a treia, trebuia sa schimb cu o treapta mai jos, dar m-am incurcat de tot, incat incercat si ma miram de ce nu merge. Am auzit apoi: ,,Domnisoara, n-o sa reusesti in veci daca nu apesi si ambreiajul". Un zambet dragut si un ,,Imi cer mii de scuze, am avut emotii", l-au facut sa ma ierte si sa continuam traseul. Mie mi s-a parut ca am mers 2 ore, iar cand a zis ,,Te rog sa tragi pe dreapta" a fost ca o usurare totala. Nu eram sigura ce va face, stiam doar ca daca nu ma trece voi reprograma, iar peste 2 saptamani voiam sa plec la mare, deci va dati seama cu ce ochisori de catelus ma uitam la el.  Mi-a scazut ceva puncte pentru nestapanirea schimbatorului de viteze si pentru ca.. am mers prea incet ! Eram tare nedumerita, caci mersesem chiar si cu a treia, ceea ce pentru mine era enorm atunci. Am luat insa, m-am simtit extrem de usurata,caci luasem si sala si traseul din prima incercare. Dar chinul nu se termina aici. 
   Numele meu complet este Loredana Andreea, dar nimeni nu m-a strigat niciodata pe cel de-al doilea nume. O alta fata, Raluca, era in spate pe post de martor, si saraca, ea urma. Cand politistul a zis ,,Andreea va trece in spate si va urca Raluca la volan" n-am schitat niciun gest. El se uita la mine si eu eu la el, mai ca-mi venea sa il intreb ce s-a intamplat. ,,Domnisoara, tu nu stii cum te cheama", mi-a zis el. Parca m-am trezit atunci si am realizat ca vorbea despre mine. M-am simtit atat de prost si-mi era asa de rusine, ca n-am stiut cum sa fug mai repede in spate, tinand strans dovada permisului, sa ma asigur ca nu se razgandeste.
   Doua saptamani mai tarziu mi-a ajuns si permisul acasa, dar prea putin am mai condus dupa. Nu am masina, o conduc ocazional pe cea a tatalui. Dar nu-mi place cand sta in dreapta si ma cicaleste, de parca ar trebui sa ma pricep la fel de bine ca el, care are in spate peste 10 ani de experienta. Imi doresc masina mea, dar, recunosc: sunt o soferita groaznica ! Merg prea incet, nu am niciun reflex in trafic, ma sperii repede.. ca sa nu mai vorbesc de parcari !
   Cred ca mi-ar placea sa conduc, dar as avea nevoie intai sa acumulez o experienta mai mare. Niciodata nu mi-au placut insa masinile si daca ma intrebati nu stiu sa enumar 5 marci diferite.
   Recunosc, sunt o femeie la volan in adevaratul sens zeflemitor al cuvantului si nu-mi e rusine sa spun ca nu voi ajunge vreodata sa conduc la fel de bine ca un barbat. Dar cat sa iau masina si sa merg la shopping ma pot descurca! Ca imi e frica sa conduc sau nu, timpul le va rezolva pe toate! Fobia de a conduce se rezolva conducand.

   Acestea fiind spuse, va intreb acum pe voi daca aveti permis de conducere sau daca va doriti.
   Sunt tare curioasa sa aud parerile voastre.
   Pupici,
   Lore.